Imprumuturi primite de la filiala si raportarea imprumutului. Ce implicatii fiscale apar?

Tags: imprumuturi, filiala, raportarea imprumutului, imprumut, obligatii raportare

In analiza de azi, atentia noastra se indreapta asupra unei firme din Romania care detine o filiala in UE. Filiala dispune de resurse financiare pe care ar putea sa le imprumute societatii-mama din Romania pe termen lung.

Se va stabili astfel daca este legal ca filiala din UE sa acorde imprumut societatii-mama pe termen lung cu dobanda sau daca numai societatea-mama are voie sa finanteze filiala.

Totodata, vom vedea daca filiala din UE poate efectua astfel de operatiuni de creditare si daca trebuie sa le prevada in obiectul de activitate.

In plus, stabilim daca aceste imprumuturi se supun vreunei obligatii de raportare la Banca Nationala a Romaniei din partea societatii-mama, precum si ce alte implicatii fiscale ar putea genera un astfel de imprumut pentru societatea-mama (impozit nerezidenti, deductibilitate dobanda).

Nu este nicio interdictie legala in Romania pentru imprumutarea societatii-mama de catre filiala nerezidenta. Aceasta din urma trebuie sa respecte prevederile legislatiei statului membru unde este stabilita, inclusiv in ceea ce priveste obiectul de activitate. De regula, pentru societatile intragrup nu exista interdictii in ceea ce priveste impumuturile, cata vreme sumele tranzactionate nu provin din atragerea de depozite.

Societatea-mama, in calitate de imprumutat are obligatia sa notifice operatiunile respective prin transmiterea la Banca Nationala a Romaniei - Directia statistica a formularului F1 "Notificare la Banca Nationala a Romaniei" si a formularului F2 "Scadentarul tragerilor, al rambursarilor de capital si al platilor de dobanda si comisioane", in termen de 30 de zile de la data incheierii contractului, in conformitate cu prevederile art. 64 din Regulamentul nr. 31/2011 privind raportarea de date si informatii statistice la Banca Nationala a Romaniei.

Din punct de vedere fiscal, veniturile din dobanzi obtinute de filiala nerezidenta sunt, in principiu, impozabile la sursa in Romania, in conformitate cu prevederile art. 115 alin. 1 lit. b din Codul fiscal
. Exista si posibilitatea aplicarii Conventiei de evitare a dublei impuneri dintre Romania si statul membru unde este stabilita filiala care, de regula, prevede cote de impozitare mai mici pentru veniturile din dobanzi.

Totusi, astfel de venituri pot fi scutite in temeiul art. 117 lit. j din Codul fiscal, daca sunt respectate prevederile de la art. 124^18-124^27 din Codul fiscal. Potrivit acestor articole, platile de dobanzi ce provin din Romania sunt exceptate de la orice impozite aplicate asupra acelor plati in Romania, fie prin retinere la sursa, fie prin declarare, cu conditia ca beneficiarul efectiv al dobanzilor sau redeventelor sa fie o intreprindere din alt stat membru (cum este filiala), cu conditia ca intreprinderea beneficiara sa indeplineasca conditiile de la 124^20 din Codul fiscal (inclusiv o participatie minima de 25% din capital pentru o perioada neintrerupta de cel putin 2 ani).


In privinta deductibilitatii cheltuielilor cu dobanzile la societatea-mama, intervin atat prevederile art. 23 din Codul fiscal care stabilesc o deductibilitate limitata in raport cu rata dobanzii (6% maxim pentru imprumuturile in valuta), cat si gradul de indatorare (dobanda nedeductibila, daca gradul de indatorare a capitalului este peste 3), cat si prevederile art. 11 alin. 2 din Codul fiscal referitoare la pretul tranzactiei intre persoane afiliate (cum este societatea-mama si filiala sa). In acest caz, la analizarea deductibilitatii cheltuielilor cu dobanzile se vor avea in vedere prevederile pct. 38 din Normele metodologice date in aplicarea art. 11 din Codul fiscal.

Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri