Primul protest cu pumni de angajati in usa unui birou ministerial s-a incheiat indecis

Taierea unor sporuri numite, in dispretul limbii romane, "stimulente" a provocat o revolta in randul catorva sute de angajati ai Ministerului de Finante, nervii acestora ducand la primul protest cu ...

Taierea unor sporuri numite, in dispretul limbii romane, "stimulente" a provocat o revolta in randul catorva sute de angajati ai Ministerului de Finante, nervii acestora ducand la primul protest cu pumni si picioare intr-o usa de birou ministerial si la prima operatiune de salvare a unui ministru.

Protestul angajatilor din Ministerul Finantelor a inceput miercuri dupa-pranz, cand acestia s-au strans pe holul de la etajul I al cladirii, in fata biroului proaspat-numitului ministru Gheorghe Ialomitianu, manati in lupta de taierea unor "stimulente".

Pentru omul de rand, cuvantul "stimulent" presupune o bonificatie acordata fie cuiva cu merite deosebite, fie cuiva pe care vrei sa-l faci sa lucreze mai bine. Pentru cei "din sistem", stimulentele reprezinta, de fapt, un fel de al doilea salariu, sau chiar mai mult de-atat, luat indiferent de pozitia in ierarhia institutiilor fiscale romanesti si indiferent de performante. Un bonus dubios pentru palmasul din sistemul privat, obisnuit sa discute in termeni precum "venit net lunar" sau "prima".

Cu atat mai mult cu cat acest bonus este luat si de director, si de inspector, si de femeia de serviciu din ministere si institutiile de stat subordonate acestora. Cel putin asa aveau sa explice situatia majoritatea protestatarilor, in timpul lungilor discutii purtate in cele peste 24 de ore de protest.

Asadar, taierea stimulentelor, care, inevitabil, a adus o reducere de venit lunar la mai putin de jumatate in cazul unora dintre ei, i-a facut pe oamenii de birou, pe "contopistii" finantelor, sa scoata nasul dintre hartii si cifre si sa treaca la fapte. S-au adunat in holul cladirii si au inceput sa scandeze lozinci impotriva nevinovatului ministru Ialomitianu, pe al carui decret de numire in functie nici macar nu a apucat sa se usuce tusul, impotriva premierului Boc si a presedintelui Basescu, pe care, de fapt, cu totii il vedeau tartorul acestei masuri.

Timp de cateva ore, protestatarii si-au strigat of-ul in fata biroului sefului, incercand totusi sa evite haosul si eventualele agresiuni. Spre seara, insa, ei au prins curaj dupa ce in fruntea lor a aparut un cunoscut lider sindical al functionarilor publici, Vasile Marica. Instalat ca lider "ad-hoc", acesta a inceput negocierile cu Ialomitianu, cu scopul de a rezolva problema stimulentelor celor nemultumiti.

In urmatoarele cateva ore, Marica a facut un du-te - vino intre discutiile cu ministrul, in biroul acestuia, si cele cu sindicalistii adunati in hol, la care iesea periodic pentru a-i informa despre mersul negocierilor. Dupa o prima negociere, sindicalistul s-a instalat drept "cap al turmei", asa cum chiar el avea sa spuna, si a inceput sa organizeze protestul spontan, ocupandu-se cu zel de logistica: apa, mancare si ceai pentru protestatarii care deja scandau ca sunt pregatiti sa ramana peste noapte la serviciu.

Spre seara, in jurul orei 20.00, dupa ce, potrivit lui Marica, a fost de neinduplecat, ministrul Ialomitianu a incercat sa iasa din birou si sa plece din sediul institutiei. Zambind, a incercat sa-si faca loc printre sutele de angajati adunati in hol, insa acestia i-au blocat drumul. Demnitarul s-a vazut astfel nevoit sa se intoarca in biroul sau, unde nu avea de facut nimic altceva decat fie sa astepte, fie sa puna la cale un plan de a se salva dintre angajatii care, deja nervosi, dadeau cu pumnii si picioarele in usa incuiata a anticamerei biroului sau.

Femei de peste 50 de ani sau barbati in varsta si mult mai firavi decat obisnuitii protestelor de strada au urlat si au dat pumni si picioare in usa pe care statea scris numele nevinovatului Ialomitianu, o premiera in istoria relatiilor institutionale romanesti. Suficient pentru ca demnitarul sa transmita, prin interlocutorul sau, sindicalistul Marica, faptul ca se considera sechestrat.

Probabil din aceasta cauza, in urmatoarea ora, pe holul ministerului, amestecandu-se cu protestatarii, au aparut cateva figuri cunoscute de la majoritatea manifestarilor de strada din Bucuresti: ofiteri de jandarmi si lucratori ai Serviciului de Protectie si Paza, imbracati civil. Cativa au intrat, rand pe rand, in biroul ministrului.

Avea sa urmeze o noua premiera: intr-o operatiune-fulger, ministrul a fost scos de o escorta formata din civili, acestia imbrancindu-i pe protestatarii din hol care le stateau in cale, luati prin surprindere de viteza de desfasurare a evenimentelor. Astfel, pentru prima data, un ministru s-a vazut in situatia de a fi scos cu paza din biroul sau, pentru a fi protejat de subordonatii furiosi.

Dupa ce Ialomitianu le-a scapat, nu fara a primi cateva sticle de apa si pahare goale de cafea in cap, cateva zeci de protestatari i-au ocupat imediat biroul, asezandu-se pe confortabilele canapele din anticamera si uitandu-se la televizor, la talk-show-urile care intorceau protestul lor pe toate fetele.

Unii dintre ei, care lucreaza in administratiile fiscale de sector din Capitala si care s-au alaturat pe parcurs protestului declansat de colegii din minister, s-au vazut pentru prima data intr-un sediu ca acela si, mai mult, intr-un birou de ministru. Prilej perfect pentru a se fotografia in cadrul usii deschise, avand in spate plansa pe care statea scris numele ministrului Ialomitianu.

"A fugit ca un sobolan!", a spus, ca pentru sine, o femeie aflata pe hol, deja vizibil obosita dupa cele cateva ore de scandari si proteste. "Am 56 de ani si am ajuns sa-i cer maica-mii din pensia ei. Am ajuns chiar sa iau din banii pe care si i-a pus deoparte pentru inmormantare, ca sa am cu ce trai. Daca moare, o aduc si i-o las pe birou lu' Ialomitianu asta, s-o ingroape el", a continuat, cu obida, femeia, care s-a recomandat a fi specialist IT in minister.

Dupa spectaculoasa operatiune de salvare a lui Ialomitianu, Marica li s-a adresat din nou participantilor, asigurandu-i de sprijinul sau si accentuand in repetate randuri caracterul spontan al protestului. "Daca vreti sa ramaneti, eu raman cu voi si va sustin. Daca vreti sa plecati, vom pleca", le-a spus Marica nemultumitilor, ajunsi deja subiectul de discutie numarul unu al mass-media. Decizia de a ramane nu a venit usor, cu toate ca Marica, "din banii de la sindicat", le-a adus apa si mancare.

Multe dintre femeile prezente la protest, oricum majoritare inca de la inceput, au decis sa plece, promitandu-le colegelor ca vor reveni la prima ora a diminetii. Cele care se hotarasera sa plece si-au donat sandwich-urile primite colegilor de protest care nu s-au lasat convinsi sa renunte si au luat-o catre case, nu inainte de a le promite ca dimineata le vor aduce haine curate.

A urmat o asteptare de cateva ore, intrerupta doar de doua-trei firave sesiuni de scandari. Asezati pe jos, pe mobilierul de pe holuri sau pe scaune si mese aduse din birouri, protestatarii isi spuneau unii altora nemultumirile, fiecare dornic sa-si expuna problemele financiare si sa primeasca la schimb empatia celorlalti. Cand prin zona se nimerea vreun ziarist, acesta era rapid inconjurat, imediat infiripandu-se o discutie pornita cu intrebarea "Ati putea sa traiti, domnule, cu X lei?".

Un televizor scos pe hol a adunat rapid in jurul lui cateva zeci de protestatari. Talk-show-urile celor doua principale televiziuni de stiri, evident centrate pe protestul lor, erau ascultate cu zambete aprobatoare. Cineva insa a aflat ca surghiunitul Ialomitianu este invitat la un talk-show al unui post de televiziune perceput ca fiind apropiat de putere si de presedinte, astfel ca a fost imediat schimbat canalul.

Declaratiile lui Ialomitianu, date prin telefon, precum si afirmatiile moderatorului au fost primite cu huiduieli si vorbe colorate de altfel civilizatii protestatari de la Finante. Nu au rezistat mult si au schimbat din nou pe unul dintre posturile de stiri care, spre deosebire de precedentul, pareau a le imbratisa cauza.

Seara era insa departe de a se fi terminat: Ialomitianu i-a suprins pe toti atunci cand, imediat dupa miezul noptii, a revenit in biroul sau din minister, abia inchis de secretare, pentru o noua runda de discutii. De aceasta data flancat de mult mai putine garzi de corp, ministrul le-a spus zambind celor mai putin de 200 de protestatari ramasi pe hol ca a venit sa negocieze si sa gaseasca solutii pentru "eradicarea evaziunii fiscale".

Ialomitianu a plecat insa asa cum a venit, fara a ajunge la vreo intelegere cu liderii ad-hoc ai nemultumitilor. Dupa patru ore de discutii, dupa ora patru dimineata, ministrul a iesit din minister anuntand un nou esec al negocierilor.

In aceste ore, linistea a domnit pe holul plin de sticle, pahare de plastic si ambalaje de mancare de la proviziile consumate de cei care au ocupat, pentru o noapte, unul dintre cele mai importante ministere ale tarii. Asezati pe hol, pe mocheta, sau dormind pe canapele, fotolii sau scaune, descaltati sau inveliti cu hainele de strada, vreo suta dintre ei au ramas intr-adevar, asa cum au promis, pana dimineata.

Vestea ca au ramas pe pozitii, dar si activarea comunicarii pe linie sindicala a facut ca joi dimineata atitudinea lor sa fie luata drept model in intreaga tara, ba chiar in institutii subordonate altor ministere. In Bucuresti, alte cateva sute de colegi din sistem au venit in semn de solidaritate la Ministerul de Finante, insa nu au fost lasati sa intre, pichetand sediul institutiei de-afara, de pe trotuar. In minister au avut acces doar cei care lucreaza acolo.

La sosirea in minister, Ialomitianu a fost primit din nou cu huiduieli. A trecut printre angajatii nemultumiti si a intrat in birou, unde a continuat negocierile cu liderii sindicali.

Presa si telefoanele inrosite ale sindicalistilor au facut insa ca, joi, pentru cateva ore, in Romania sa para ca a izbucnit o revolta a bugetarilor. Epicentrul miscarii avea sa ramana insa Ministerul Finantelor, ochii tuturor fiind pe negocierile intre Ialomitianu si Marica.

Nucleul dur al protestatarilor din interiorul Ministerului de Finante l-a constituit in continuare grupul celor ramasi peste noapte, restul angajatilor facand ture intre birourile lor si holul de la etajul I. Singurele momente care te faceau sa realizezi ca te afli la un protest apareau atunci cand televiziunile transmiteau in direct imagini din interior, fapt ce i-a facut pe sefii institutiei sa se declare deranjati de faptul ca relatarile de presa ii "incita" pe nemultumiti.

Intre doua transmisii live, protestatarii vorbeau normal, comunicau intre ei si isi propuneau unul altuia posibile solutii pentru iesirea din impasul in care au intrat. La momentul la care insa vedeau la televizor imagini in direct de la protestul din minister, scandari precum "Vrem ministru curajos!" sau chiar numele fostului ministru Sebastian Vladescu zguduiau cladirea.

Conectati prin intermediul televiziunilor de stiri la mersul evenimentelor din restul tarii, protestatarii au primit cu urale stirea ca in toate unitatile din tara a fost intrerupt lucrul. Scandarile legate de suplimente au fost inlocuite imediat de mesaje precum "Toata tara e cu noi!" sau "Unitate!". Inauntru, in biroul ministrului, negocierile continuau.

Ele au avut insa un deznodamant bizar: problema stimulentelor a fost rezolvata intr-un mod inteles si apoi comunicat diferit de fiecare dintre cele doua parti. "Stimulentele se vor acorda pentru totdeauna", potrivit lui Marica, dar, asa cum Ialomitianu avea sa comunice pe hol, in fata biroului, urcat pe un scaun pentru a fi auzit de protestatari, "doar pe criterii de performanta, nu in mod subiectiv". Lucru pe care ministrul l-a spus, ce-i drept, inca de joi seara.

Astfel ca sindicalistii au plecat spre case si au renuntat la protest, uitand parca de intrebari precum: "Ce inseamna performanta?", "Cum se poate stabili cine are performante si cine nu?" si altele asemenea, cu care il asaltau pe ministrul pe care, pentru cateva ceasuri, l-au avut ostatic.

Cand si cei mai inversunati angajati paraseau murdarul sediu al Finantelor, intr-o ultima declaratie data presei, Marica dadea detalii despre culisele negocierii: "Discutiile atat de lungi sunt dure. Au fost tipete, urlete, rasete, glume, au fost de toate. Este foarte complicat sa negociezi in astfel de situatii, trebuie sa stii sa faci de toate. Dar am reusit sa ajungem la un rezultat acceptat de oameni si speram ca ministrul se va tine de cuvant si va semna hartiile pentru acordarea stimulentelor".

Dupa care, neoficial, s-a intors spre cativa jurnalisti si le-a spus, mandru: "I-am facut praf pe-astia cu toate confederatiile lor, am scos 130.000 de oameni in strada in toata tara. N-am auzit o declaratie de sprijin de la ei". Dupa care a continuat, obosit, mandru si misterios: "Ce bine a fost organizat protestul asta spontan!".

Şi s-a retras, negociind la telefon participarea la talk-show-urile de joi seara.

Sursa Mediafax.ro