Considerente fiscale privind rebuturile de produse finite si semifabricate rezultate din procesul de productie - publicat in noiembrie 2007

de Redactia Infotva la 01 Dec. 2007

Asa cum se prevede la punctul 125 alin. (1) lit. e) din O.M.F.P. nr. 1.752, din 17 noiembrie 2005, pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directiveleeuropene, in cadrul stocurilor se ...

     Asa cum se prevede la punctul 125 alin. (1) lit. e) din O.M.F.P. nr. 1.752, din 17 noiembrie 2005, pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele
europene, in cadrul stocurilor se cuprind si urmatoarele categorii de produse:

          - semifabricate, categorie care reprezinta fie produse al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie de productie si trec in continuare in procesul tehnologic al altei sectii, fie produse care se livreaza ca atare tertilor;

          -  produse finite, categorie in care sunt incluse produsele care au parcurs integral toate fazele procesului de fabricatie, stocate in vederea livrarii sau expedierii direct clientilor;

          - rebuturi, materiale recuperabile si deseuri, categorie care nu mai este definita prin actul normativ mentionat.

     Din O.M.F.P. nr. 1.752/2005 trebuie retinut ca, din punct de vedere contabil, rebuturile sunt incadrate la stocuri, fapt care ne ajuta sa identificam prevederile legale referitoare la regimul fiscal al acestora. Din punct de vedere fiscal, avand drept punct de plecaredefinitia din Legea nr. 7/1977, rebuturile nu pot fi incadrate la stocuri degradate calitativ, despre care se face referire in Codul fiscal, atat la impozitul pe profit (art. 21 alin. (4), lit. c), cat si la T.V.A. (art. 128 alin. (8) lit. b)).
     Definitia rebuturilor este regasita doar la art. 69 din Legea nr. 7, din 1 iulie 1977 – Legea calitatii produselor si serviciilor, publicata in M.Of. nr. 63, din 9 iulie 1977.  

     Prin acest act normativ, rebuturile sunt clasificate in trei categorii: 

     -  rebut definitiv = produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte si care nu poate fi utilizat decat, eventual, ca materie prima sau ca material pentru producerea altor bunuri; 

     -  rebut partial = produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar care poate fi valorificat ca produs
declasat sau care poate deveni corespunzator dupa unele operatii de remediere; 

     - produs declasat = produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar care poate fi valorificat la un

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile

Vezi AICI detalii

Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

     Avand in vedere aceste definitii pe care le avem la indemana, in situatia in care rebuturile nu mai pot fi utilizate ca materiale pentru obtinerea altor bunuri sau nu mai
pot fi valorificate nici macar la pret redus, contravaloarea la pret de productie a acestora trebuie considerata ca fiind nedeductibila din punct de vedere fiscal la determinarea profitului impozabil. La aceste cheltuieli nedeductibile, se adauga si contravaloarea T.V.A. aferenta, pentru care trebuie ajustat dreptul de deducere exercitat initial, la lansarea materialelor in procesul de productie. Contravaloarea rebuturilor, inclusiv a T.V.A. aferente, se considera deductibila din punct de vedere fiscal numai in situatia in care contravaloarea acestora este recuperata de la salariatii raspunzatori pentru calitatea necorespunzatoare a produselor obtinute.

      Referitor la T.V.A., pentru contravaloarea rebuturilor care nu mai intra in circuitul economic, trebuie colectata T.V.A. cu scopul de a ajusta astfel dreptul de deducere a T.V.A. exercitat initial. Pentru aceasta precizare, avem in vedere prevederile cap. 10 „Regimul deducerilor“, art. 145 alin. (2) lit. a), „Orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul urmatoarelor operatiuni: ... lit. a operatiuni taxabile“.

      In concluzie, nu trebuie confundata notiunea de pierdere tehnologica cu cea de rebut. Din punct de vedere fiscal, atat pe linie de T.V.A., cat si ca mod de determinare a profitului impozabil, diferenta dintre cele doua categorii de „pierderi“ este ca pierderea tehnologica este admisa la deducere, spre deosebire de rebut, a carui contravaloare se considera nedeductibila.

    

de Redactia Infotva
Redactia InfoTVA are un colectiv de 3 autori specializati din domeniul fiscal. Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de aplicarea regimului TVA, intocmirea corecta a facturilor, depunerea declaratiilor si obligatiile fiscale care le revin angajatorilor. Explicam in mod detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile cotidiene!