TVA cu 2 taisuri

Cand iei niste masuri de echilibrare a bugetului, aritmetica nu este suficienta pentru a evalua corect eficienta lor, lucru pe care sunt sigur ca meseriasii din Guvern il stiu foarte bine. ...

Cand iei niste masuri de echilibrare a bugetului, aritmetica nu este suficienta pentru a evalua corect eficienta lor, lucru pe care sunt sigur ca “meseriasii” din Guvern il stiu foarte bine. Castigul din cresterea cotei este diminuat cu:

- pierderile cauzate de scaderea volumului de tranzactii ale agentilor economici (scadere generata de reducerea vanzarilor);

- pierderile de TVA urmare a reducerii numarului contribuabililor (insemnand tot o diminuare a bazei de impozitare), din cauza faptului ca numarul falimentelor va creste (urmare a scaderii vanzarilor) si o parte dintre investitori isi vor “muta” afacerile in alte tari;

- scaderea sumelor provenite din alte impozite (impozitul pe profit/ minim, CAS, sanatate, somaj etc.) urmare a reducerii numarului contribuabililor; aceste pierderi pot fi cu mult peste cele venite direct din scaderea bazei de impozitare a TVA;

- scaderea incasarilor din impozitele platite de populatie, din cauza cresterii ratei somajului;

- minusul cauzat de cresterea economiei subterane si a evaziunii fiscale.

Acestea sunt pierderile principale generate de “efectele perverse” ale cresterii TVA. Pentru ca statul sa-si poata acoperi deficitul bugetar, diferenta dintre castigul ca urmare a majorarii cotei si pierderile de mai sus trebuie sa fie cel putin egala cu suma pe care este necesar sa o acopere prin cresterea TVA.

Dificultatea majora este, desigur, estimarea corecta a pierderilor: cu cat o taxa/ un impozit creste, cu atat si aceste pierderi cresc. Exista, pentru fiecare economie, o marime optima a TVA (si de altfel a oricarui impozit si a nivelului agregat de impozitare) din punct de vedere al eficientei fiscale: daca TVA este sub acel nivel, incasarile bugetare vor creste odata cu cresterea TVA, pana cand TVA atinge “optimul”. Dincolo de acest optim, incasarile incep sa scada deoarece pierderile devin mai mari decat castigul din cresterea cotei.

In cazul Romaniei, aspectul cel mai ingrijorator este pierderea increderii si, mai mult, ura fata de stat a “contribuabililor”. Dupa ce timp de 20 de ani toti cei care au ajuns “sus” nu au facut altceva decat sa profite la maxim de putere pentru interesele proprii, romanii (si nu doar ei) nu mai au incredere in statul roman: nu doar in puterea actuala, ci in niciun partid si in nicio guvernare.

Cand statul a ajuns sa nu mai reprezinte pentru mediul economic si populatie decat “dusmanul numarul 1” (indiferent de ce partide sunt la putere), problema este critica si politicienii trebuie sa inteleaga ca nu mai exista decat 2 variante: fie o schimbare radicala, in sensul ca ei sa-si faca datoria cu adevarat, servind in primul rand interesul general, fie intrarea statului in incapacitate de plata, care poate aduce si tensiuni sociale de amploare.

...Aceasta deoarece, oricat de “stat” ai fi, din momentul in care “contribuabilul” nu te mai suporta el tot va gasi mijloacele de a te plati din ce in ce mai putin!

Liviu Deculescu,
Consultant InfoTVA.ro

PS: asteptam comentariile dumneavoastra!