TVA - Locul prestarii de servicii

Locul prestarii de servicii Codul fiscal reglementeaza locul prestarii de servicii prin art. 133, sub forma unei reguli generale sal. (1) si a mai multor exceptii, enumerate la alin. (2) si (3). ...

Locul prestarii de servicii

Codul fiscal reglementeaza locul prestarii de servicii prin art. 133, sub forma unei reguli generale sal. (1) si a mai multor exceptii, enumerate la alin. (2) si (3).

Stabilirea locului in care este prestat un serviciu si, pe cale de consecinta, a locului unde va fi impozitat este esentiala, avand in vedere dispozitiile imperative din art. 126 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, care conditioneaza operatiunile din sfera de TVA in sensul ca acestea sa fie desfasurate in Romania.

Per a contrario, prestarile de servicii care au locul prestarii in afara Romaniei nu sunt impozabile in Romania, chiar daca sunt prestate de catre o persoana care actioneaza ca atare, in sensul art. 126 alin. (1) lit. c).

Legiuitorul fiscal a utilizat, in stabilirea locului impozitarii pentru prestarile de servicii, un criteriu combinat intre locul prestari si natura serviciului prestat.

Din aceasta perspectiva, este foarte important sa determinam cu exactitate natura serviciului analizat.

Avand in vedere precizarile anterioare, consideram necesara stabilirea locului prestarii de servicii, urma nd intinerariul de mai jos:

1. natura operatiunii de prestare de servicii;

2. locul prestarii, stabilit conform art. 133 din Codul fiscal.

In cazul unor dubii cu privire la natura unui serviciu, ce pot duce la recalificarea regimului de impozitare, analiza serviciului respectiv se va baza in mod special pe contractul comercial si pe corespondenta comerciala existenta intre partile contractante.

SFATUL NOSTRU:

Codul fiscal reglementeaza locul prestarii de servicii sub forma unei singure reguli generale si a mai multor exceptii. Din acest considerent, apreciem ca fiind necesar ca, in stabilirea locului prestarii, sa porniti intotdeauna de la exceptii prevazute la alin. (2) si (3) din art. 133, urmand ca, subsecvent, sa aplicati regula generala, daca operatiunea nu se incadreaza in niciuna dintre derogarile enumerate.

 

In cazul prestarilor de servicii, Codul fiscal stabileste, prin art. 133 alin. (1), regula generala conform careia locul prestarii de servicii este considerat locul unde prestatorul este stabilit sau unde are un sediu fix de la care sunt prestate serviciile.

Persoana impozabila are un sediu fix in Romania, daca dispune, in Romania, de suficiente resurse tehnice si umane pentru a efectua regulat livrari de bunuri si/sau prestari de servicii impozabile.

 

Persoana impozabila este stabilita in Romania, in cazul in care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

● persoana impozabila are in Romania un sediu central, o sucursala, o fabrica, un atelier, o agentie, un birou, un birou de vanzari sau de cumparari, un depozit sau orice alta structura fixa, cu exceptia santierelor de constructii;

● structura este condusa de catre o persoana imputernicita sa angajeze persoana impozabila in relatiile cu clientii si furnizorii;

● persoana care angajeaza persoana impozabila in relatiile cu clientii si furnizorii trebuie sa fie imputernicita sa efectueze achizitii, importuri, livrari de bunuri si prestari pentru persoana impozabila;

● obiectul de activitate al structurii respective trebuie sa fie livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Regula generala stabilita in art. 133 din Codul fiscal este in conformitate cu dispozitiile art. 43 din Directiva 2006/112/CEE din 28 noiembrie 2006 – privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata.

In plus fata de cele doua criterii stabilite de legiuitorul roman, Directiva 2006/112/CEE utilizeaza si criteriul adresei permanente sau al resedintei obisnuite a prestatorului.

Obligatiile beneficiarilor pentru serviciile prestatorilor din strainatate care au loc in Romania

 

Ministerul Economiei si Finantelor a introdus prin Ordinul nr. 2.310/2007 (publicat in Monitorul Oficial nr. 858 din 13 decembrie 2007) – Procedura de inregistrare a contractelor incheiate intre persoane juridice romane si persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente

 

Conform acestei proceduri, persoanele juridice romane au obligatia sa inregistreze contractele incheiate cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente care executa pe teritoriul Romaniei prestari de servicii de natura lucrarilor de constructii, de montaj, activitatilor de supraveghere, activitatilor de consultanta, de asistenta tehnica si a oricaror alte activitati care pot constitui sediu permanent in Romania.

Inregistrarea contractelor se efectueaza la organele fiscale teritoriale in a caror raza persoanele juridice romane beneficiare ale activitatilor isi au domiciliul fiscal.

Nu fac obiectul Ord. M.E.F. nr. 2.310/2007, contractele incheiate de persoane juridice romane cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente pentru activitati desfasurate in afara teritoriului Romaniei.

 

Inregistrarea contractelor la Fisc

 

Inregistrarea contractelor se realizeaza numai prin depunerea la organul fiscal competent a „Declaratiei de inregistrare a contractelor initiale/aditionale (conexe) incheiate cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente“, in termen de 30 de zile de la data incheierii contractelor.

Modificarile intervenite in datele declarate initial se declara, in termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin depunerea unei noi Declaratii de inregistrare a contractelor initiale/aditionale (conexe) incheiate cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente.

Organul fiscal competent organizeaza evidenta contractelor intr-un Registru al contractelor incheiate cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente, care se conduce informatizat.

Pentru neindeplinirea obligatiei de inregistrare a contractelor se aplica sanctiunea prevazuta la art. 219 alin. (2) lit. d) din Codul de procedura fiscala, respectiv cu amenda de la 50 la 1.500 lei pentru persoanele fizice si de la 500 la 10.000 lei in cazul persoanelor juridice.

Masuri tranzitorii

 

Prevederile Ordinului M.E.F. nr. 2.310/2007 se aplica si contractelor aflate in derulare, incheiate anterior intrarii in vigoare. Termenul de inregistrare a acestor contracte la organul fiscal competent este 30 de zile de la data intrarii in vigoare.

Reguli derogatorii

 

A) Servicii prestate in legatura cu bunuri imobile

 

Codul civil defineste bunurile imobile in art. 462 – 471, inclusiv bunurile mobile prin destinatie (art. 468).

Desi desuete, prin trecerea timpului, remarcam ca intreaga doctrina juridica, atunci cand face trimitere la aceasta categorie de bunuri, se raporteaza la dispozitiile aratate din Codul civil. O astfel de clasificare prezinta importanta in special in cazul bunurilor imobile prin destinatie. Odata asimilate bunurilor imobile de sine statatoare, bunurile imobile prin destinatie vor „beneficia“ de regula de mai jos:

Conform art. 133 alin. (2) lit. a), locul prestarii este locul unde se gasesc bunurile imobile, pentru servicii prestate in legatura cu aceste imobile. Derogarea este conforma cu art. 45 din Directiva CEE 2006/112.

 

Normele de aplicare a Codului fiscal considera drept servicii legate de bunurile imobile urmatoarele operatiuni:

• lucrarile de constructii-montaj, transformare, finisare, instalare, reparatii, intretinere, curatare si demolare, efectuate asupra unui bun imobil prin natura sa, precum si orice operatiune ce se efectueaza in legatura cu livrarea de bunuri mobile si incorporarea acestora intr-un bun imobil, astfel incat bunurile mobile devin bunuri imobile prin natura lor;
• studiile si activitatile de supervizare, care fac parte in mod obisnuit din ocupatia arhitectilor, supervizorilor sau inginerilor si care au ca obiectiv pregatirea si coordonarea unei activitati aratate anterior;
• activitatile de evaluare a unui bun imobil;
• punerea la dispozitie de spatii de parcare;
• punerea la dispozitie de spatii de depozitare a bunurilor;
• serviciile de cazare si punerea la dispozitie de spatii de camping;
• inchirierea de seifuri care sunt bunuri imobile prin natura lor;
• operatiunile de inchiriere, arendare, concesionare sau leasing ale bunurilor imobile;
• serviciile de administrare a bunurilor imobile prin natura lor;
• acordarea accesului si drepturilor de folosinta pentru cai rutiere si structuri care fac parte din acestea, ca de exemplu - poduri si tuneluri.

Regula stabilita de legiuitor este ca, pentru serviciile prestate in legatura cu un bun imobil, locul prestarii va fi in Romania daca bunul imobil se gaseste in Romania.

Persoana obligata la plata TVA, conform art. 150 alin. (1) lit. a), va fi prestatorul care va factura cu TVA.

Exceptia de la aceasta regula o constituie lucrarile de constructii-montaj, pentru care se aplica masurile de simplificare din art. 160 al Codului fiscal. In acest caz, persoana obligata la plata TVA pentru serviciul prestat este beneficiarul lucrarilor, persoana inregistrata in scopuri de TVA conform art. 153.

Pentru lucrarile de constructii-montaj efectuate de prestatori din strainatate, nestabiliti in Romania, pot aparea urmatoarele situatii:

pentru beneficiari persoane fizice, facturarea se va face cu TVA, fara aplicarea masurii de simplificare (taxarea inversa se aplica doar intre persoane inregistrate in scopuri de TVA). Pentru realizarea acestei operatiuni, prestatorul va trebui sa se inregistreze in scopuri de TVA in Romania;

masura de simplificare devine aplicabila in cazul beneficiarilor, persoane impozabile sau persoane juridice neimpozabile (institutii publice), stabilite in Romania, sau inregistrati in Romania printr-un reprezentant fiscal.

Deoarece persoana obligata la plata este beneficiarul sart. 150 alin. (1) lit. g)t, prestatorul nu va fi obligat sa se inregistreze in scopuri de TVA in Romania. Concluzia rezulta din interpretarea per a contrario a art. 153 alin. (4) din Codul fiscal.
✗
Prestarile de servicii efectuate in legatura cu bunuri imobile care nu sunt situate in Romania sunt considerate neimpozabile in Romania, prestatorii romani facturand fara TVA, operatiunea fiind inscrisa in randul 2 din decontul de TVA.

B) Servicii de transport, altele decat transportul intracomunitar de bunuri

Serviciile de transport, altele decat cele intracomunitare, inglobeaza:

● transportul national de bunuri si persoane;

● transportul international: prestari de servicii, care constau in transporturi nternationale de personae (intra/extracomunitare), precum si transportul de marfuri catre teritorii extracomunitare.

Codul fiscal stabileste locul prestarii ca fiind locul unde se efectueaza transportul in functie de distantele parcurse. In acest sens, transportul national de personae si de marfuri nu pune probleme deosebite, deoarece atat locul de plecare, cat si locul de sosire se afla pe teritoriul Romaniei.

Concluzie:

Transportul national de bunuri sau de persoane are locul prestarii intotdeauna in Romania. Pe cale de consecinta, operatiunea este intotdeauna impozabila in Romania, prestatorul facturand intotdeauna cu TVA.

Problema stabilirii locului prestarii apare in cazul transporturilor internationale, deoarece, aplicand precizarea din Codul fiscal, conform careia locul prestarii

este „in functie de distantele parcurse“, pot aparea doua situatii distincte:

● punctul de plecare/sosire este situat in afara Comunitatii;

● punctul de plecare/sosire este situat in afara teritoriului Romaniei;

● ambele puncte, atat cel de plecare, cat si cel de sosire, sunt situate in afara teritoriului Romaniei (doar tranziteaza teritoriul Romaniei).

Locul prestarii serviciilor internationale de transport de bunuri sau persoane este considerat a fi in Romania pentru partea din parcursul efectuat in interiorul tarii denumita traseu national.

Problema de ordin practic consta in localizarea „traseului national“, impozabil pentru serviciul de transport. In acest sens, Normele de aplicare a Codului fiscal

stabilesc locul prestarii astfel:

● pentru transporturile care au punctul de plecare in Romania, locul de plecare este considerat a fi locul unde incepe transportul bunurilor sau primul punct de imbarcare al pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctual de trecere a frontierei dinspre Romania inspre strainatate;

● pentru transporturile care au punctul de plecare in afara Romaniei sI punctul de sosire in Romania, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din strainatate spre Romania, iar locul de sosire este primul loc de destinatie al bunurilor in Romania sau ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost imbarcati in afara Romaniei;

● pentru transporturile care tranziteaza Romania, fara a avea nici punctul de plecare, nici punctual de sosire in Romania, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre stra-inatate inspre Romania, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre Romania inspre strainatate;

● pentru pasagerii care s-au imbarcat si au debarcat in interiorul tarii, calatorind cu un mijloc de transport in trafic international, partea de transport dintre locul de imbarcare si locul de debarcare pentru acesti pasageri se considera a fi transport national.

Din redactarea reglementarilor fiscale, rezulta explicit ca, pentru transportul international de marfuri si persoane, este impozabil doar traseul national conform detalierii anterioare.

Cu toate ca operatiunea de transport este unica, in practica nu este obligatorie emiterea de facturi separate pentru cele doua parcursuri.

Desi emiterea unei facturii unice echivaleaza cu impozitarea intregului parcurs al transportului efectuat, o astfel de practica nu incalca dispozitiile comunitare in materie de TVA.

Exemplu:

In fapt, pentru operatiunile de transport international de marfuri, daca pentru acestea se aplica o scutire de TVA, in baza art. 143 sau 144, scutirea se refera la parcursul national, acesta considerand-se ca nu are loc in Romania (neimpozabil in Romania).

✗
Desi modul ales de legiuitor pentru a stabili locul prestarii, in functie de distantele parcurse, este unul complicat, in cazul transportului international de marfuri, nu are o relevanta insemnata, date fiind urmatoarele aspecte:

• transporturile de marfuri care au punctul de plecare in afara Romaniei sunt legate de exportul de bunuri. Pe cale de consecinta, sunt scutite de TVA, in baza art. 143 alin. (1) lit. c);
• in cazul transporturilor care au punctul de plecare in afara Romaniei, situatia este inversa, in sensul ca, fiind legate de importul de bunuri, valoarea transportului se include in valoarea in vama a marfurilor importate, astfel ca, desi sunt scutite de TVA, in baza art. 143 alin. (1) lit. d), ele sunt impozitate prin declaratia vamala.

Facilitatea de la art. 143 alin. (1) lit. d), chiar daca legiuitorul a numit-o scutire, in fapt este o norma care evita dubla impozitare in materie de TVA, prin aplicarea concomitenta asupra unor operatiuni a legislatiei fiscale si vamale.

Nici in cazul serviciilor de transport, stabilirea locului prestarii nu prezinta prea mare relevanta, deoarece, conform art. 143 alin. (1) lit. g), acestea sunt scutite de TVA.

C) Servicii de transport intracomunitar de bunuri

Locul prestarii, in cazul transportului intracomunitar de bunuri, este locul de plecare al transportului, fara a se tine seama de distantele parcurse.

Notiunea de transport intracomunitar este aplicabila numai operatiunilor de transport de marfuri, care au locul de plecare si locul de sosire in doua state membre diferite.

Exemplu:

Un transportator din Romania transporta marfuri din Romania in Ungaria, la cererea unui furnizor din Romania. Aplicand regula de la art. 133 alin. (1) lit. c), locul transportului va fi in Romania (locul de plecare), motiv pentru care transportatorul il va factura cu TVA
pe beneficiarul serviciului din Romania.

Caz particular: pentru a nu aplica reguli diferite unui transport unic, executat de catre mai multi transportatori, este considerat transport intracomunitar si acel transport care are locul de plecare si locul de sosire pe teritoriul aceluiasi stat membru.

Exceptia este aplicabila doar in cazul in care „transportul national“ este in legatura directa cu un transport intracomunitar, indiferent ca-l precede, succede sau este intercalat intr-un transport intracomunitar.

Asimilarea transportului national cu un transport intracomunitar, care are locul plecarii sau locul sosirii in Roma nia, este posibila doar in urmatoarele conditii:

• contractul sau orice alt document aferent acestui transport trebuie sa existe in momentul incheierii transportului intracomunitar;
• persoana care efectueaza transportul trebuie sa actioneze in contul persoanei care comanda sau realizeaza transportul intracomunitar;
• bunurile vor rama ne in starea in care au fost la inceperea transportului sau in starea in care au fost introduse in Romania.

Este importanta determinarea legaturii intre transportul intracomunitar si cel intern, deoarece, odata facuta asimilarea, regulile aplicabile transportului intracomunitar vor fi aplicabile si trans portului intern. Pe cale de consecinta, putem ajunge in situatia
neimpozitarii unui transport intern efectuat pe teritoriul Romaniei. De asemenea, este important sa dovedim existenta legaturii directe dintre transportul intracomunitar si transportul intern. Dovada poate fi facuta, in principal, pe baza documentului de transport, fara a exclude contractul sau comanda.

Exemplu:

Un transportator din Comunitate transporta bunuri din Germania in Romania,
urmand ca, ulterior, acestea sa fie transportate intre doua locatii pe teritoriul Romaniei, la cererea transportatorului comunitar. Aplicand exceptia de la art. 133 al. (2) lit. c), transportul intern intre cele doua locatii de pe teritoriul Romaniei va fi asimilat unui transport intracomunitar, cu regulile aferente acestui tip de transport.

Exceptie - schimbarea locului prestarii

Daca serviciul de transport este prestat unui client care, pentru prestarea respectiva, furnizeaza un cod valabil de inregistrare in scopuri de TVA, atribuit de autoritatile competente dintr-un stat membru, altul decat cel de plecare a transportului, se considera ca transportul are loc in statul membru care a atribuit codul de inregistrare in
scopuri de TVA.

Practic, prin aceasta prevedere, locul prestarii se muta din statul membru, unde incepe transportul intracomunitar de bunuri, in statul membru care a atribuit codul valid pe care beneficiarul il comunica transportatorului. In acelasi timp, si prestarea serviciului de transport intracomunitar se modifica substantial, dintr-o operatiune impozabila (cu exceptia transportului intracomunitar din/in insulele Azore si Madeira), intr-o operatiune neimpozabila pe teritoriul statului membru de unde pleaca transportul.

Exemplu:

Reglementand astfel, legiuitorul incearca unificarea impozitarii in materie de TVA, deoarece, la tranzactiile intracomunitare cu bunuri, acestea sunt, ca regula generala, impozabile la destinatie.

Luand cazul unui transportator din Romania, daca firma beneficiara din statul membru comunica transportatorului din Romania codul sau valabil de inregistrare in scopuri de TVA, emis de autoritatile fiscale competente din statul sau, locul prestarii va fi in acel stat membru.

In aceasta situatie, transportatorul din Romania:

• emite factura fara a taxa operatiunea, inscrie mentiunea „neimpozabil in Romania“;
• o inscrie in jurnalul de vanzari si o declara prin decontul de TVA la rd. 2, deoarece locul prestarii se considera in afara Romaniei, respectiv in UE. in jurnalul de vanzari, operatiunea se inscrie in coloana 18 „operatiuni neimpozabile“ din modelul orientativ prezentat in Ordinul M.F.P. nr. 2.217/2006 (publicat in Monitorul Oficial nr. 1.041 din
  28 decembrie 2006).

Aplicarea „taxarii inverse“ pentru serviciile de transport intracomunitar trebuie privita ca facilitate pentru beneficiarii acestor prestari, deoarece este mult mai usor sa impozitezi operatiunea in statul de resedinta decat sa obtii rambursarea TVA in statul prestatorului.

D) Servicii accesorii transportului de bunuri

Art. 133 alin. (2) lit. d) a stabilit locul prestarii serviciilor accesorii transportului de bunuri ca fiind locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv.

Regula instituita pentru serviciile accesorii transportului face o distinctie clara, in sensul ca este aplicabila doar transportului de marfuri, insa nu distinge intre transportul intracomunitar si cel extracomunitar.

Codul fiscal, fara a proceda la o enumerare limitativa, identifica serviciile accesorii ca fiind servicii de incarcare, descarcare, manipulare, cantarire, sortare si depozitare a
bunurilor.

Exemplu:

Prestarile de servicii de incarcare, descarcare, manipulare etc., realizate de catre prestatori persoane juridice romane, in portul Constanta, au locul prestarii in Romania (solutia poate fi influentata in cazul beneficiarilor intracomunitari de exceptia tratata mai jos).

Exceptie - schimbarea locului prestarii in cazul serviciilor accesorii unui transport intracomunitar

Pentru serviciile accesorii prestate in beneficiul unor clienti inregistrati in scopuri de TVA in Comunitate, furnizarea unui cod valabil de TVA dintr-un stat membru muta locul prestarii in acel stat membru, iar operatiunea devine neimpozabila in statul
prestatorului. Fiind o exceptie de la regula generala, ea va fi intodeauna aplicata strict, in sensul prezentarii dovezilor stabilite prin Ordinul M.F.P. nr. 2.222/2006 (publicat in Monitorul Oficial nr. 1.043 din 29 decembrie 2006), in mod special:

• factura care cuprinde elementele minimale, stabilite la art. 155 alin. (5), cu mentiunea neimpozabil in Romania“;
• contractul comercial incheiat cu beneficiarul serviciilor.

Reluand exemplul anterior, daca prestatorii din Portul Constanta presteaza serviciile de incarcare, descarcare, manipulare unor persoane inregistrate in scopuri de TVA in Comunitate, servicii pentru care beneficiarii comunica codul de TVA prestatorilor din Romania, operatiunea este neimpozabila in Roma nia (facturare fara TVA).

Exista posibilitatea ca beneficiarul sa fie inregistrat in scopuri de TVA in mai multe state membre, astfel ca, furnizand codul de TVA dintr-un alt stat membru decat
cel de resedinta, muta locul prestarii in acel stat. Din punctul de vedere al prestatorului, aceasta aplicare derivata“ a exceptiei din textul de lege nu schimba solutia anterioara.
✗
Din punctul de vedere al beneficiarilor, „taxarea inversa“ a serviciilor accesorii transportului intracomunitar constituie un avantaj din perspectiva recuperarii TVA din statul membru al prestatorului.

E) Servicii de intermediere a serviciilor de transport intracomunitar

Serviciile de intermediere a transporturilor intracomunitare, prestate de catre intermediari care actioneaza in numele si in contul altor persoane, sunt „atasate“ serviciului intermediat. Aceasta precizare are rolul de a face trimitere spre regulile aplicabile serviciilor de transport intracomunitare descrise anterior.

Ca atare, locul prestarii de servicii de intermediere a serviciilor de transport intracomunitar este locul de plecare al transportului intra comunitar.
✗
In sensul reglementarii fiscale, intermediarul are in fapt calitatea de mandatar, conform dispozitiilor din Codul comercial, atat timp cat acesta actioneaza in numele si in contul beneficiarului.

Pentru serviciul de intermediere prestat, intermediarul va emite o factura de comision, care va cuprinde contravaloarea acestui serviciu. Aceasta calitate de mandatar se schimba intr-una de comisionar (persoana care actioneaza in nume propriu, dar in contul altei persoane) cand intermediarul emite o factura aferenta serviciului de transport intracomunitar, pe numele sau, catre beneficiarul serviciului de transport.

Constatarea acestei stari de fapt il transforma pe intermediar, din punctul de vedere al TVA, intr-un cumparator-revanzator. Situatia este identica din punct de vedere fiscal in situatia in care transportatorul emite factura de transport catre intermediar.

Persoana impozabila, care actioneaza in nume propriu, dar in contul altei persoane, ca intermediar in prestarea de servicii, se considera ca a primit si a prestat ea insasi aceste servicii, devenind astfel subiect al impozitarii prin TVA pentru acea prestare.

Pentru serviciile de intermediere prestate unui beneficiar, inregistrat in scopuri de TVA intr-un alt stat membru, comunicarea codului catre intermediar muta locul prestarii in statul membru al beneficiarului. Astfel, operatiunea se transforma intr-o operatiune
neimpozabila in Romania sconform art. 126 alin. (1) lit. b)t, pentru care intermediarul va intocmi o factura fara TVA, cu mentiunea neimpozabil in Romania“.

Comunicand codul de inregistrare in scopuri de TVA, atat transportatorului, cat si intermediarului, beneficiarul va impozita ambele operatiuni in statul membru care a emis codul de TVA.

F) Servicii de intermediere a serviciilor accesorii transportului intracomunitar

Urmand regula de la intermedierea in transporturi intracomunitare, legiuitorul a stabilit locul prestarii serviciilor de intermediere a serviciilor accesorii, locul unde este prestat serviciul accesoriu (intermediat).

Exemplu:

Astfel, daca incarcarea are loc intr-un stat membru, iar descarcarea intr-un alt stat membru, serviciile accesorii fiind prestate de catre prestatori diferiti, dar intermediate de catre aceeasi persoana in contul si in numele beneficiarului, vom avea o operatiune de intermediare impozabila in fiecare stat membru. Solutia se pastreaza chiar daca
intermediarul, in baza contractului cu beneficiarul, actioneaza in calitate de comisionar!

Pentru intermedierea efectuata in baza codului valid de TVA comunicat de beneficiar, locul prestarii se muta in statul membru unde a fost emis acest cod, indiferent ca vorbim despre o singura intermediere sau avem in vedere exemplul anterior, in care
intermediarul actioneaza in mai multe state membre, in contul beneficiarului.
✗
Atat in cazul intermedierilor serviciilor de transport intracomunitar, cat si in cazul intermedierii serviciilor accesorii transportului intracomunitar, comunicarea codului de TVA al beneficiarului nu are incidenta in cazul schimbarii calitatii intermediarului din mandatar in comisionar, atat timp cat prestatorul si intermediarul sunt situati in acelasi stat membru.

G) Servicii intangibile, inchirierea de bunuri, inclusiv operatiunile de leasing

Doctrina de specialitate recunoaste serviciile intangibile ca fiind acele servicii care implica o munca de natura intelectuala. Codul fiscal include in sfera operatiunilor taxabile o varietate de astfel de servicii, printre cele cu caracterul „intelectual“ cel mai pronuntat numarandu-se serviciile de: consultanta, inginerie, marketing, precum si furnizarea de date si de informatii. Desigur, aceste operatiuni intra in sfera de TVA doar daca indeplinesc conditiile cumulative de la art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, in special cele legate de plata si de calitatea prestatorului.

Pentru serviciile enumerate la art. 133 alin. (1) lit. g), legiuitorul a stabilit un criteriu unic, in sensul ca locul prestarii (impozitarii) este considerat locul unde clientul este stabilit sau are un sediu fix (criteriul sediului fix sau al locului unde este stabilit clientul sunt definite la art. 1251 al. (2) lit. a) – b) din Codul fiscal), cu respectarea urmatoarelor conditii:

• clientul sa fie stabilit sau sa aiba un sediu fix in afara Comunitatii, sau
• sa fie o persoana impozabila actionand ca atare, care are un sediu fix sau este stabilita in Comunitate, dar nu in acelasi stat cu prestatorul, indiferent daca este sau nu inregistrata in scopuri de TVA.

Persoana impozabila este orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice din sfera TVA, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activitati.

Regula enuntata se aplica urmatoarelor servicii:

1. inchirierea bunurilor mobile corporale, cu exceptia mijloacelor de transport;

2. operatiunile de leasing avand ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu exceptia mijloacelor de transport;

3. transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, a brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si a altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate si de marketing;

5. serviciile consultantilor, inginerilor, juristilor si avocatilor, ale contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare;

6. prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

7. operatiunile bancare, financiare si de asigurari, inclusiv reasigurari, cu exceptia inchirierii de seifuri;

8. punerea la dispozitie de personal;

9. acordarea accesului la sistemele de distributie a gazelor naturale si a energiei electrice, inclusiv serviciile de transport si de transmitere prin intermediul acestor retele, precum si alte prestari de servicii legate direct de acestea;

10. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activitati economice sau a unui drept prevazut la art. 133 lit. al. (2) lit. g);

11. prestarile de servicii de intermediere, efectuate de catre persoane care actioneaza in numele si in contul altor persoane, cand aceste servicii sunt prestate in legatura cu serviciile prevazute mai sus.

G1) Inchirierea si leasingul mijloacelor de transport

Studiu de caz 1:

Societatea A din Romania are in derulare cu societatea B de leasing din Austria un contract de leasing financiar avand ca obiect transmiterea in folosinta a unui mijloc de transport. Incepand cu luna ianuarie 2007, societatea A din Romania a primit facturile pentru ratele de leasing emise de societatea B cu TVA de 20% din Austria. Cum trebuie sa procedeze societatea A?

Conform art. 133 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare aplicabile de la data aderarii, respectiv de la 1 ianuarie 2007, si pct. 13 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile ulterioare aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007, operatiunile de leasing sau inchiriere de mijloace de transport prestate de un prestator stabilit in Comunitate catre un beneficiar stabilit in Comunitate au locul prestarii la locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile sunt efectuate.

Incepand cu 1 ianuarie 2007, societatea B din Austria este obligata la plata taxei pe valoarea adaugata pentru operatiunea de leasing a mijlocului de transport, atat in conformitate cu legislatia privind TVA din Austria, cat si in conformitate cu prevederile mai sus mentionate din legislatia romana. Societatea A din Romania nu are obligatii
privind taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunea de leasing, intrucat locul prestarii este unde prestatorul este stabilit, si nu are dreptul sa deduca taxa din factura emisa de societatea B din Austria din taxa colectata pentru operatiuni taxabile. Factura nu se trece in jurnalul pentru cumparari.

Studiu de caz 2:

In luna decembrie 2006, societatea A din Romania a achizitionat in leasing un camion de la societatea B din afara Comunitatii. Prima rata, conform graficului anexat la contract, a avut scadenta pe 15 februarie 2007. Ce obligatii privind taxa pe valoarea adaugata are societatea A?

Societatea A este inregistrata in scopuri de TVA conform art. 153 din Codul
fiscal.

Conform art. 133 alin. (3) din Codul fiscal, inchirierea sau leasingul de mijloace de transport se considera ca are locul prestarii in Romania, cand aceste servicii sunt prestate de o persoana impozabila, stabilita sau care are un sediu fix in afara Comunitatii, de la care serviciile sunt prestate, daca serviciile sunt efectiv utilizate in Romania de beneficiar.

In cazul prezentat, prestatorul este societatea B si beneficiarul este societatea A din Romania. Societatea A din Romania datoreaza TVA aferenta serviciului prestat de societatea B din afara Comunitatii, intrucat locul prestarii este in Romania. Faptul generator si exigibilitatea taxei intervin, in cazul operatiunilor de leasing, la data
specificata in contract pentru efectuarea platii ratelor de leasing, respectiv pe 15 februarie 2007. Factura se emite fara TVA de prestator. Beneficiarul determina baza de impozitare a taxei si calculeaza TVA pe factura primita de la prestator.

Conform art. 1551 din Codul fiscal, (1), societatea A obligata la plata taxei conform art 150 alin. (1) lit. g) trebuie sa autofactureze, pana cel mai tarziu in a 15-a zi lucratoare a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, in cazul in care nu se afla in posesia facturii emise de prestator.

Autofactura trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii:

a) un numar de ordine secvential si data emiterii autofacturii;
b) denumirea/numele si adresa partilor implicate in operatiune;
c) codul de inregistrare in scopuri de TVA, prevazut la art. 153 sau, dupa caz, la art. 1531, al persoanei care emite autofactura;
d) data faptului generator, in cazul unei achizitii intracomunitare;
e) elementele prevazute la art. 155 alin. (5) lit. j);
f) indicarea, pe cote, a bazei de impozitare si suma taxei datorate;
g) numarul sub care este inscrisa autofactura in jurnalul de cumparari, in registrul pentru nontransferuri sau in registrul bunurilor primite, pentru bunurile mobile corporale, transportate dintr-un alt stat membru in Romania, pe care persoana impozabila trebuie sa le completeze, conform art. 156 alin. (4).

La primirea facturii privind operatiunile se inscrie pe factura o referire la autofacturare, iar pe autofactura, o referire la factura.

Societatea A are dreptul de deducere a taxei aferente serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau, dar pentru care este obligata la plata taxei, conform art. 150 alin. (1) lit. g) cu conditia sa:

1. detina o factura care sa cuprinda informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) sau documentele prevazute la art. 1551 alin. (1); si

2. sa inregistreze taxa ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea taxei.

Societatea A, fiind inregistrata in scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, va evidentia in decontul de taxa intocmit pentru luna februarie 2007, atat ca taxa colectata, cat si ca taxa deductibila, taxa aferenta ratei de leasing, reprezentand servicii achizitionate in beneficiul sau, pentru care este obligata la plata taxei, in conditiile art. 150 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.

Locul prestarii serviciilor constand in inchirierea sau leasingul mijloacelor de transport deroga de la regula instituita in art. 133 alin. (2) lit. g), prin care locul prestarii este
locul unde clientul, persoana impozabila actionand ca atare, este stabilita sau are un sediu fix.

Art. 133 alin. (3) lit. a) b) stabileste locul prestarii:

• in Romania, cand serviciile de inchiriere sau de leasing sunt prestate de catre o persoana impozabila, stabilita sau care are un sediu fix in afara Comunitatii, de la care serviciile sunt prestate, daca serviciile sunt efectiv utilizate in Romania de catre beneficiar;
• in afara Comunitatii, cand aceste servicii sunt prestate de catre o persoana impozabila, stabilita sau avand sediul fix in Romania, de la care serviciile sunt prestate, daca serviciile sunt efectiv utilizate in afara Comunitatii de catre beneficiar.

Aceste dispozitii pun in aplicare „Criteriul utilizarii efective“, stabilit in art. 58 din Directiva CEE 2006/122, care stabileste ca, daca locul prestarii se considera in afara Comunitatii, in vederea evitarii dublei taxari, a netaxarii sau a distorsiunii concurentei, locul prestarilor va fi in statul membru unde serviciile sunt efectiv utilizate sau consumate.

Dispozitiile art. 133 alin. (3) lit. a) – b), referitoare la inchirierea si leasingul mijloacelor de transport, reprezinta exceptia prevazuta la art. 133 alin. (2) lit. g), pct. 1-2.

Neincadrarea operatiunii in conditiile de mai sus nu readuce prestarea la locul unde este stabilit sau unde are sediul fix clientul, ci face aplicabila regula generala, din art. 133 alin. (1) – locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix. Un astfel de exemplu pot fi considerate serviciile de inchiriere sau de leasing prestate de catre prestatori
stabiliti sau care au un sediu fix in Comunitate, pentru beneficiari din Romania.

Deoarece legiuitorul a utilizat expresia generala „mijloace de transport“ fara a face o diferentiere, aceste reguli sunt aplicabile tuturor mijloacelor de transport, indiferent de tip sau propulsie.
✗
Concluzie: pentru serviciile de inchiriere sau pentru leasingul mijloacelor de transport, prestate de prestatori din afara Comunitatii, acestia au obligatia, in baza art. 153 alin. (4), sa se inregistreze in Romania in scopuri de TVA. In situatia inversa, a prestatorilor din Romania, operatiunea este considerata ca neimpozabila in Romania, daca beneficiarii sunt extracomunitari, iar bunurile inchiriate sau date in leasing sunt efectiv utilizate in afara Comunitatii.

Desi, in cazul celor doua contracte, furnizorul pune la dispozitia beneficiarului bunuri mobile corporale, operatiunile de inchiriere nu constituie livrari de bunuri, ra ma na nd in sfera prestarilor de servicii.

Pentru operatiunile de leasing, legiuitorul a definit aceste contracte in art. 7 pct. 7 din Codul fiscal.

Definitia este foarte importanta in aceste cazuri, pentru ca o recalificare a contractului, de exemplu, intr-un contract de vanzare cu plata in rate transforma operatiunea intr-o operatiune de livrare de bunuri care are locul prestarii si momentul impozitarii diferit fata de operatiunea de leasing.

In acest sens, contract de leasing financiar este orice contract de leasing care indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:

• riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
• contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;
• utilizatorul are optiunea de a cumpara bunul la momentul expirarii contractului, iar valoarea reziduala exprimata in procente este mai mica sau egala cu diferenta dintre durata normala de functionare maxima si durata contractului de leasing, raportata la
  durata normala de functionare maxima, exprimata in procente;
• perioada de leasing depaseste 80% din durata normala de functionare maxima a bunului care face obiectul leasingului; in intelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
• valoarea totala a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului.

Contract de leasing operational – orice contract de leasing incheiat intre locator si locatar, care transfera locatarului riscurile si beneficiile dreptului de proprietate, mai putin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduala, si care nu indeplineste niciuna dintre conditiile prevazute pentru leasingul financiar.

Riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduala exista atunci cand optiunea de cumparare nu este exercitata la inceputul contractului sau cand contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirarii contractului. ✗

Conform art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 – republicata (in Monitorul Oficial nr. 9 din 12 ian. 2000), „in cadrul unei operatiuni de leasing, poate avea calitatea de finantator o societate de leasing, persoana juridica roma na sau straina“.

Per a contrario, pot fi definite contracte de leasing si aplicate regulile anterioare, doar in cazul contractelor incheiate de catre beneficiari cu societati de leasing, identificate ca atare prin obiectul de activitate.

G2) Servicii de telecomunicatii si servicii de radiodifuziune si televiziune

Locul prestarii se considera a fi in Romania, daca prestatorul este stabilit sau are un sediu fix in afara Comunitatii, iar serviciile sunt prestate in beneficiul unor persoane neimpozabile stabilite in Comunitate, daca acestea sunt efectiv utilizate in Romania.

Si in acest caz, se aplica criteriul utilizarii efective, prevazut la art. 58 din Directiva CEE 2006/122.
✗
In functie de diversele circumstante, se poate schimba locul prestarii astfel:

• daca beneficiarul este o persoana care actioneaza ca atare si utilizeaza efectiv serviciile in Romania, acesta este obligat la plata taxei in baza art. 150 alin. (1) lit. b), din Codul fiscal. Beneficiarii inregistrati in scopuri de TVA in Romania pot aplica taxarea inversa a acestor operatiuni prin aplicarea dispozitiilor art. 157 alin. (2) din Codul fiscal;
• daca serviciile sunt utilizate in alt stat membru comunitar decat Romania, operatiunea este insesizabila din punctul de vedere al legislatiei fiscale din Romania.

Codul fiscal (fara a epuiza lista) considera servicii de telecomunicatii serviciile avand ca obiect:

• transmiterea, emiterea si receptia de semnale, inscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natura, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice;
• cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor de transmisie, emitere sau receptie pentru astfel de servicii;
• furnizarea accesului la reteaua mondiala de informatii.

G3) Servicii prestate pe cale electronica

Serviciile prestate pe cale electronica sunt acele servicii „furnizate“ beneficiarilor prin utilizarea unei linii de comunicatie electronica (Internet) si printr-o tehnologie (soft) informatica. Utilizarea tehnologiei informatiei presupune o automatizare, in sensul ca prestarea necesita o interventie umana minima. Nu este vorba despre servicii prestate pe cale electronica si, pe cale de consecinta, nu sunt aplicabile regulile speciale,
atunci cand prestatorul si clientul comunica prin curier electronic (e-mail).
✗
Locul prestarii serviciilor prestate pe cale electronica este in Romania, atunci cand prestatorul este stabilit sau are un sediu fix, de la care sunt prestate serviciile, in afara Comunitatii, iar beneficiarul este o persoana care are domiciliul sau resedinta in
Comunitate, iar serviciile sunt efectiv utilizate in Romania.

Avand in vedere faptul ca astfel de servicii transcend teritoriul unui stat membru, Codul fiscal stabileste, pentru serviciile prestate pe cale electronica, un regim de TVA particular. Printre altele, art. 1524 din Codul fiscal prevede ca persoanele care nu au un sediu fix sau nu sunt stabilite in Comunitate si care presteaza servicii pe cale electronica persoanelor neimpozabile din diverse state membre se pot inregistra in scopuri de TVA intr-un singur stat membru, de unde vor presta aceste servicii.

Prestatorul inregistrat in Comunitate va plati TVA aferenta tuturor operatiunilor desfasurate in Comunitate, in statul membru unde s-a inregistrat, urmand ca organele fiscale din acel stat sa vireze cota-parte fiecarui stat in care persoana impozabila a
realizat operatiuni taxabile.

Este de remarcat faptul ca legiuitorul roman a introdus acest regim special concomitent cu celelalte state membre, deoarece art. 56 alin. (3) din Directiva CEE 2006/211 prevede ca, pentru astfel de servicii, criteriul utilizarii efective (locul unde clientul este stabilit) se va aplica doar pana la 31 decembrie 2006. Motivul real tine de dezvoltarea fara precedent a serviciilor electronice, caz in care criteriul utilizarii efective nu mai
este unul potrivit.

H) Servicii cultural-artistice, sportive, stiintifice, educative si de divertisment, inclusiv serviciile accesorii acestora sau serviciile prestate de catre organizatorii unor astfel de servicii.
✗
Pentru astfel de servicii, locul prestarii serviciului este considerat locul desfasurarii efective a serviciului. Avand in vedere eterogenitatea acestor servicii, putem considera ca locul prestarii poate fi asimilat:

• locului unde este stabilit prestatorul, conform regulii generale, pentru unitati de invatamant, sau
• locul desfasurarii evenimentului, conform criteriului utilizarii efective a serviciului, pentru spectacole care se desfasoara in locatii diferite.

H1) Servicii de expertiza sau prelucrari efectuate asupra bunurilor mobile corporale

Art. 472–473 din Codul civil definesc bunurile mobile ca fiind „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atat acelea care se misca de la sine, precum sunt animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat printr-o putere straina, precum sunt lucrurile neinsufletite“.

Explicatii:

Serviciile constand in expertize privind bunurile mobile corporale constau in activitati desfasurate in scopul determinarii caracteristicilor sau in scopul evaluarii
bunurilor mobile corporale.

Lucrarile efectuate asupra bunurilor mobile corporale pot fi identificate ca fiind toate operatiunile umane si mecanice efectuate asupra unui bun mobil corporal. Dintre acestea, cele mai uzuale se intalnesc in procesarea sau prelucrarea bunurilor mobile corporale, in cadrul operatiunilor de lohn.

Conform prevederilor art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2, locul prestarii serviciilor de expertizare sau de prelucrare asupra bunurilor mobile va fi locul desfasurarii efective a acestora.

Plecand de la aceasta regula, Codul fiscal stabileste doua exceptii.

Astfel, locul prestarii este:

H1.1) Locul prestarii de servicii in cazul in care beneficiarul comunica un cod valabil de TVA dintr-un alt stat membru decat cel al procesatorului

In cazul comunicarii unui cod de TVA, locul prestarii este in statul membru care a atribuit codul de inregistrare in scopuri de TVA, in cazul in care aceste servicii sunt
prestate unui client care ii comunica prestatorului un cod de inregistrare in scopuri de TVA, valabil atribuit de catre autoritatile competente dintr-un stat membru.

Ca si in situatiile anterioare, furnizarea unui cod valid de TVA de catre beneficiar muta locul prestarii in statul membru care a furnizat codul de TVA, operatiunea devenind neimpozabila in Romania.
✗
Aplicarea acestei derogari este posibila doar prin intrunirea cumulativa a celor doua conditii:

• codul de TVA valabil atribuit trebuie sa fie dintr-un alt stat membru decat statul in care este stabilit sau unde isi are sediul fix prestatorul, de la care sunt prestate serviciile;
• prestatorul detine dovada ca bunurile au fost transportate in afara statului membru in care serviciile sunt prestate.
  
  Dovada ca bunurile au parasit statul membru al procesatorului se va face in general pe baza facturii care cuprinde codul de TVA al beneficiarului, documentul de transport, precum si contractul incheiat intre prestator si beneficiar.

In practica, pot aparea situatii in care in cadrul prestarilor de servicii asupra bunurilor mobile sa intervina mai multi procesatori situati in acelasi stat membru sau in state membre diferite. Nu este exclusa nici varianta in care beneficiarul poate achizitiona bunurile dintr-un stat membru, urmand a le transfera procesatorului situat in acelasi stat membru sau intr-un stat membru diferit.