Sfatul saptamanii: Cereti furnizorului sa nu faca economie la scris cand achizitionati servicii

Tags: servicii, facturi de achizitii, cheltuieli deductibile, codul fiscal

Daca ne raportam la prevederile normative de la art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, observam ca una dintre conditiile fundamentale pentru justificarea unei achizitii de servicii este lipsa documentelor justificative care sa ateste prestarea efectiva a acestor servicii.

Fara ca textul nostru sa fie limitativ, ci doar explicativ, aferent fiecarei facturi de achizitii de servicii – si ne referim la serviciile cu caracter de continuitate - trebuie sa pastram ca documente justificative contractele cu furnizorii respectiv documentele ce atesta realizarea practica a serviciilor cum sunt: situatii de lucrari, procese verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piata sau orice alte materiale corespunzatoare ce pot fi probe.

Chiar daca serviciile au fost prestate in realitate, lipsa documentelor justificative ne pune in situatia prin care asistam suparati la reincadrarea unei cheltuieli din categoria celor deductibile in categoria celor nedeductibile.

In plus, ne asumam si riscul major ca aceasta trazactie sa fie considerata fara substanta economica in baza mult discutatului articol 11 din Codul fiscal iar implicatiile pot sa fie si de natura penala, nu numai civila de ordinul platilor majorate de impozit.

Din perspectiva TVA, prescurtarea denumirii serviciilor uzitata foarte des in practica la modul "Servicii conform contract" se dovedeste din ce in ce mai apasatoare pentru dreptul de deducere al TVA. Desigur, folosirea unei astfel de sintagme nu este conforma cu prevederea existenta de-a lungul timpului la art. 155 din Codul fiscal ce obliga la mentiunea in factura a denumirii complete a bunurilor sau serviciilor achizitionate.

in acest sens, ca sa fim scutiti de interpretari discutabile trebuie sa amintim ca speta a fost transata inca din anul 2007 prin recursul procurorului in interesul legii, ocazie cu care dispozitivul deciziei inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5/2007 este foarte usturator pentru contribuabilul ce nu s-a ingrijit sa detina facturi de achizitii corect si complet intocmite.

Sa analizam acest dispozitiv:
"Taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa şi nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea TVA."

Observam asadar ca fara a se mai analiza fondul economic al problemei, cum ar fi realitatea tranzactiei, valoarea serviciilor sau a bunurilor achizitionate, prin simpla lipsa a unui element obligatoriu din factura pierdem dreptul de deducere al TVA de la aceste achizitii. Desigur, pierderea dreptului de deducere a TVA se va face la data scadentei TVA de plata aferenta lunii in care a fost emisa aceasta factura.

Prin urmare, in afara de aceasta suma aferenta TVA suntem pusi si in situatia platii unor penalitati de intarziere iar prin aparitia penalitatii de nedeclarare din anul 2016, nivelul acestor costuri accesorii este unul urias. Mai observam si faptul ca dupa anularea dreptului de deducere a TVA, cheltuiala cu anularea dreptului de deducere a TVA este nedeductibila la calculul impozitului pe profit.

Parafrazand, ne aflam iarasi in situatia "de alti bani, alte accesorii! ".

Prin urmare, acordati atentia cuvenita calitatii documentelor contabile pe care le inregistrati in evidente pentru ca lipsa atentiei cuvenite ne poate pune in situatia de mari costuri, chiar daca pe fondul economic al problemei avem dreptate.

Cu stima,
Consultant fiscal,
Auditor financiar,
Adrian Benta.