TVA - Baza de impozitare la importul de bunuri

de Redactia Infotva la 04 Nov. 2007

Baza de impozitare la importul de bunuriBaza de impozitare a operatiunilor de import, conform art. 139 alin. (1) din Codul fiscal, nu este altceva decatvaloarea in vama, stabilita conform ...

Baza de impozitare la importul de bunuri

Baza de impozitare a operatiunilor de import, conform art. 139 alin. (1) din Codul fiscal, nu este altceva decat„valoarea in vama, stabilita conform legislatiei vamale in vigoare la data efectuarii operatiunilor de import.

Pe cale de consecinta, regulile de stabilire a bazei de impozitare pentru TVA sunt similare cu cele utilizate in stabilirea valorii impozabile pentru datoria vamala (taxele vamale).

Avand in vedere importanta declararii corecte a valorii in vama, legislatia vamala conditioneaza vamuirea marfurilor la import de depunerea unei „declaratii de valoare in vama“ de catre titularul regimului vamal.

Declaratia de valoare in vama, depusa la biroul vamal, impreuna cu declaratia de import, angajeaza res- ponsabilitatea titularului operatiunii de vamuire cu privire la:

• exactitatea si integralitatea elementelor inscrise in declaratia vamala;
• autenticitatea documentelor prezentate in sustinerea elementelor incluse in valoarea in vama;
• furnizarea oricaror informatii sau documente su- plimentare necesare pentru stabilirea valorii in vama a marfurilor.

Prin exceptie de la regula anterioara, nu se depune declaratia de valoare in vama in urmatoarele situatii:

• valoarea in vama a marfurilor este sub 10.000 de euro, cu conditia ca importul sa nu faca parte dintr-o declaratia de valoare in vama serie de importuri fractionate. Astfel, pe cale de consecinta, s-ar eluda regula generala;
• marfurile importate nu fac obiectul unor importuri de natura comerciala;
• elementele care se cuprind in declaratia de valoare in vama nu sunt necesare pentru aplicarea Tarifului vamal al Comunitatii Europene sau, prin utilizarea acestui tarif, drepturile vamale nu sunt percepute datorita unor reglementari speciale;
• se poate renunta la prezentarea declaratiei de va- loare in vama si in situatia unor importuri continue, intre acelasi expeditor si acelasi importator, deru- late in aceleasi conditii comerciale.

✗

Obligatia de a determina si a declara valoarea in vama este a importatorului sau a reprezentantului acestuia, care, pe langa declaratia de valoare in vama, trebuie sa depuna la autoritatea vamala, impreuna cu declaratia vamala si factura comerciala sau documentele de plata a marfurilor, si documente cu privire la alte cheltuieli care se includ in valoarea in vama.

Din aceste prime precizari, se observa ca, de fapt, valoarea in vama a marfurilor ca baza de impozitare nu este altceva decat „valoarea tranzactionala“ (pretul marfurilor), inscrisa in factura comerciala sau in alte documente de plata.

O reglementare aparte cu privire la valoarea in vama o intalnim in cazul regimului de transformare sub control vamal, atunci cand, dupa efectuarea operatiunilor de transformare sau denaturare, marfurile sunt importate.

Ghidul practic al contabilitatii in 2024 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024

Vezi AICI detalii

In acest caz, importatorul poate opta, in stabilirea bazei de impozitare, pentru una dintre urmatoarele valori:

• valoarea de tranzactie a unor marfuri identice sau similare vandute pentru export in Comunitate;
• valoarea bazata pe pretul unitar, care corespunde vanzarilor, in Comunitate, de marfuri importate identice sau similare, totalizand cantitatea cea mai mare, catre persoane care nu au legatura cu vanzatorul;
• valoarea in vama a marfurilor importate temporar, la care se adauga cheltuielile de transformsre.

Avand in vedere ca tranzactia este exprimata intr-o moneda straina, valoarea efectiva in vama se obtine prin inmultirea valorii tranzactionale cu cursul de schimb al monedei de tranzactie.

Regulamentul Vamal Comunitar stabileste ca determinarea valorii in vama a marfurilor importate se face utilizand cursul de schimb inregistrat in penultima zi de miercuri a lunii si publicat in ziua respectiva sau in ziua urmatoare.

Acest curs se utilizeaza pentru intreaga luna calendaristica urmatoare, cu exceptia cazului in care acesta inregistreaza diferente pozitive de 5% sau mai mari fata de valoarea initiala. Noul curs se utilizeaza incepand din ziua de miercuri urmatoare, pentru intreaga perioada ramasa din luna calendaristica.

Art. 139 alin. (1) stabileste ca, la valoarea in vama, se adauga orice taxe, impozite, comisioane si alte taxe datorate in afara Romaniei, precum si cele datorate ca urmare a importului bunurilor in Romania,

Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele si cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, care intervin pana la primul loc de destinatie a bunurilor in Romania, in masura in care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse in baza de impozitare.

Primul loc de destinatie a bunurilor il reprezinta destinatia indicata in documentul de transport sau in orice alt document insotitor al bunurilor, cand acestea intra in Romania, sau, in absenta unor astfel de documente, primul loc de descarcare a bunurilor in Romania.

Legislatia vamala stabileste ca, la determinarea valorii in vama (pretul efectiv platit sau de platit pentru marfurile importate), se adauga:

* urmatoarele elemente, in masura in care ele sunt suportate de catre cumparator, dar nu sunt incluse in pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri:

– - comisioane si cheltuieli de brokeraj, cu exceptia comisioanelor de cumparare;

– - costul containerelor, care sunt considerate, in acceptiune vamala, ca fiind acelasi lucru cu marfurile in cauza;

– - costul ambalajului, care include atat manopera, cat si materialele;

* valoarea, alocata adecvat, a urmatoarelor marfuri si servicii, cand sunt furnizate direct sau indirect de catre cumparator, gratuit sau la un cost redus, pentru utilizare in legatura cu fabricarea sau vanzarea la export a marfurilor importate, in masura in care aceasta valoare nu a fost inclusa in pretul efectiv platit sau de platit:

–- materiale, componente, piese si articole similare

- incorporate in marfurile importate;

–- vopseluri, matrite si articole similare utilizate la producerea marfurilor importate, materiale con- sumate in procesul fabricarii marfurilor impor- tate;

–- activitati de engineering, dezvoltare, arta, design, planuri si schite realizate in alta parte decat in Comunitate si necesare pentru fabricarea marfu- rilor importate;

* redeventele si drepturile de licenta referitoare la marfurile care sunt evaluate si pe care cumpara- torul trebuie sa le plateasca, direct sau indirect, vanzatorului, ca o conditie a vanzarii marfurilor evaluate, in masura in care aceste redevente si drepturi nu sunt incluse in pretul efectiv platit sau de platit;

* valoarea oricarei parti din profitul oricarei revanzari, instrainari sau utilizari ulterioare a marfurilor importate, care ii revine vanzatorului, direct sau indirect;

* cheltuielile de transport si costul asigurarii marfurilor importate si cheltuielile de incarcare si de manipulare, legate de transportul marfurilor importate, pana la punctul de introducere a marfurilor pe teritoriul vamal al Comunitatii.

Prin expresia „comisioane de cumparare“ se intelege taxele platite de catre importator agentului sau pentru serviciul de a-l reprezenta in cumpararea marfurilor care se evalueaza.

Urmatoarele elemente nu sunt incluse in valoarea in vama, cu conditia de a fi evidentiate separat de pretul efectiv platit sau de platit de catre importator pentru marfurile livrate de vanzator:

• cheltuielile de transport pentru marfuri, dupa sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul vamal al Comunitatii;
• cheltuielile pentru constructie, montare, asamblare, intretinere si asistenta tehnica,
• cheltuielile intreprinse dupa importarea marfurilor importate, cum ar fi instalatiile, utilajele sau echipamentele industriale;
• valoarea dobanzilor, in conformitate cu acordurile de finantare incheiate de cumparator si referitoare la cumpararea marfurilor importate, indiferent daca finantarea este acordata de vanzator sau de catre o alta persoana, cu conditia ca acordurile de finantare sa fi fost incheiate in scris si ca, atunci cand i se solicita, cumparatorul sa poata demonstra ca astfel de marfuri sunt vandute efectiv la pretul declarat ca pret efectiv platit sau de platit, iar rata dobanzii pretinse nu depaseste nivelul predominant pentru astfel de tranzactii, in tara si la momentul in care s-a acordat finantarea;
• cheltuielile privind dreptul de a reproduce in Comunitate marfuri importate;
• comisioanele de cumparare;
• drepturile de import sau alte taxe de platit in Comunitate, pe motivul importarii sau vanzarii marfurilor.

Obligatia titularului operatiuni vamale de a include aceste cheltu- ieli in baza de impozitare apare doar in masura in care respectivele cheltuieli au fost efectuate, insa nu au fost incluse in pretul marfurilor.

Toate aceste prevederi sunt in concordanta cu practica internationala, deoarece Romania este semnatara a Acordului privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.), incheiat la Geneva, in anul 1979. Acordul defineste procedura de determinare a valorii in vama a marfurilor supuse vamuirii. Romania este parte la Acordul G.A.T.T, ratificandu-l prin Decretul nr. 183/1980 (publicat in Buletinul Oficial nr. 47 din 16 iunie 1980).

Acordul General pentru Tarife si Comert isi propune sa dezvolte un sistem uniform si neutru de evaluare in vama a marfurilor, care exclude utilizarea unor valori in vama arbitrare sau fictive, recunoscand ca valoarea in vama ar trebui sa fie stabilita dupa criterii simple si echitabile, compatibile cu practica comerciala, si ca procedurile de evaluare trebuie sa fie de aplicare generala, fara dis- tinctie intre sursele de aprovizionare. Totodata, sistemul de evaluare trebuie sa fie echitabil, astfel ca procedurile de evaluare sa fie utilizate pentru a combate dumpingul.

✗Acordul stabileste obligatia tarilor membre de a recunoaste ca:

"prima baza pentru determinarea valorii in vama, in virtutea prezentului acord, este valoarea de tranzactie, asa cum este definita la art. 1. Acest articol trebuie sa fie coroborat cu art. 8, care prevede, intre altele, ajustari ale pretului efectiv platit sau de platit, atunci cand anumite elemente specifice, care sunt considerate ca facand parte din valoarea in vama, cad in sarcina cumparatorului, dar nu sunt incluse in pretul efectiv platit sau de platit pentru marfurile importate. Art. 8 prevede, de asemenea, includerea in valoarea de tranzactie a anumitor prestatii facute de cumparator in favoarea vanzatorului, sub forma de marfuri sau de servicii determinate, mai curand decat sub forma de bani. Art. 2-7 enunta metodele de utilizat pentru determinarea valorii in vama, daca aceasta determinare nu se poate face prin aplicarea dispozitiilor art. 1."

Conform principiilor inscrise in preambulul la Acordul G.A.T.T., orice determinare a valorii in vama va trebui sa tina cont de aplicarea cu prioritate a prevederilor din art. 1, care dispune ca:„"valoarea in vama a marfurilor importate va fi valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri, cand acestea sunt vandute pentru export cu destinatia tarii de import, dupa o ajustare conform dispozitiilor art. 8."

Aplicarea prioritara a valorii tranzactionale in defavoarea altor metode de evaluare este limitata de urmatoarele situatii:

• nu exista restrictii referitoare la cedarea sau utilizarea marfurilor de catre cumparator (altele decat restrictiile care sunt impuse sau cerute de lege sau de autoritatile tarii de import), ori limiteaza regiunea geografica in care marfurile pot fi reva ndute sau nu afecteaza substantial valoarea marfurilor;
• vanzarea sau pretul nu sunt subordonate unor conditii sau unor prestatii a caror valoare nu este determinabila pentru ceea ce se refera la marfurile de evaluat;
• nicio parte a produsului oricarei revanzari, cesiuni sau utilizari ulterioare a marfurilor de catre cumparator nu ii revine direct sau indirect vanzatorului, in afara cazului in care o ajustare corespunzatoare poate fi operata in virtutea dispozitiilor art. 8;
• cumparatorul si va nzatorul nu sunt legati sau, daca sunt legati, valoarea de tranzactie trebuie sa fie acceptabila in scopuri vamale.

In art. 15 alin. (4) din Acord, sunt definite persoanele legate ca fiind acele persoane care se afla in situatiile enumerate mai jos:

• una face parte din directia sau consiliul de administratie al intreprinderii celeilalte si reciproc;
• ele sunt legal recunoscute ca asociate;
• ele sunt patroni si salariati;
• o persoana oarecare poseda, controleaza sau deti- ne, direct sau indirect, 5% sau mai mult din actiunile sau partile emise, cu drept de vot, de catre una si de catre cealalta;
• una dintre ele o controleaza pe cealalta direct sau indirect;
• amandoua sunt direct sau indirect controlate de catre o terta persoana;
• impreuna, ele controleaza direct sau indirect o terta persoana;
• ele sunt membri ai aceleiasi familii;
• persoanele care sunt asociate in afaceri, prin faptul ca una este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv, indiferent de denumirea folosita a celeilalte, vor fi considerate a fi legate, daca ele corespund unuia dintre criteriile enuntate anterior.

Cu toate ca legatura intre parteneri contractuali poate conduce la ideea unei intelegeri frauduloase cu privire la pretul marfurilor, acest fapt nu poate duce in mod automat la respingerea valorii declarate ca fiind inacceptabila. Cel mult, va constitui un motiv a priori, pentru autoritatea vamala (daca aceasta considera necesar), a cerceta daca legatura a viciat pretul real al marfurilor. Mai mult, daca autoritatea vamala considera ca legatura dintre vanzator si cumparator a influentat pretul tranzactional. Acordul pune in obligatia acestei autoritati sa ii comunice importatorului (in scris, daca acesta o cere) motivele care duc la respingerea valorii declarate si, totodata, sa ii dea acestuia posibilitatea rezonabila de a formula un raspuns.

Acceptarea valorii tranzactionale ca baza de impozitare, intre persoane legate, se va face doar in masura in care importatorul va demonstra ca acea valoare este foarte apropiata de una dintre valo- rile enumerate mai jos, determinate in acelasi moment sau aproape in acelasi moment cu marfurile de evaluat:

• valoarea de tranzactie corespunzatoare vanzarilor, catre cumparatori nelegati, de marfuri identice sau similare pentru export, cu destinatia aceleiasi tari de import;
• valoarea in vama a marfurilor identice sau similare;
• valoarea de tranzactie corespunzatoare vanzarilor catre cumparatori nelegati, pentru export, cu destinatia aceleiasi tari de import, a marfurilor identice marfurilor importate, numai daca ele sunt de provenienta dintr-o tara diferita, sub rezerva ca, in nici una dintre tranzactiile comparate doua cate doua, vanzatorii sa nu fie legati.

In aplicarea acestor criterii (care pot fi utilizate numai in scop de comparatie), este evident ca autoritatea vamala trebuie sa tina cont de diferentele demonstrate intre nivelurile comerciale, de cantitate, dar si de costurile suportate de vanzatori, cu ocazia unor tranzactii intre persoane nelegate, costuri pe care persoanele legate nu le suporta.

Acordul nu interzice folosirea altor criterii, insa aprecierea autoritatii vamale, in sensul ca valoarea tranzactionala este mai mica deca t pretul normal de piata a unor marfuri identice, nu reprezinta un motiv suficient care sa duca la respingerea valorii declarate.

Am preferat o descriere detaliata a art. 1 din Acord, deoarece reprezinta regula de baza in materie de evalu- are vamala, iar aplicarea celorlalte articole este sub- secventa si numai in masura in care autoritatea vamala are dubii intemeiate, iar determinarea valorii reale nu poate fi facuta astfel – fapt certificat si de jurisprudenta existenta in domeniu.

Aspectele practice intalnite in tranzactiile comerciale fac ca nu intotdeauna livrarile de bunuri cu titlu definitiv sa fie considerate vanzari (plata unui pret), ceea ce duce uneori la aplicarea gresita a normelor de evaluare a valorii in vama.

Din cauza existentei unor astfel de situatii, dar si pentru faptul ca Acordul nu contine o definitie a conceptului de „vanzare“, limitandu-se doar la precizarea ca este o operatiune comerciala determinata care indeplineste anumite conditii si cerinte, Comitetul tehnic de evaluare in vama, prin Aviz aprobat de catre Consiliul de coope- rare vamala, in vederea aplicarii uniforme a Acordului G.A.T.T., a stabilit „Lista situatiilor in care bunurile importate nu sunt considerate obiect al vanzarii“:

• livrari cu titlu gratuit, in care tranzactiile nu implica plata unui pret;
• bunuri introduse in tara in regim de consignatie, bunurile care sunt livrate prompt in tara de import, nu ca un rezultat al vanzarii, dar cu intentia de a fi vandute in contul furnizorului la cel mai bun pret care poate fi obtinut, astfel ca la momentul impor- tului nu a avut loc o vanzare;
• marfuri introduse in tara de intermediari, care nu cumpara bunurile si care sunt vandute de catre acestia dupa import; prezenta categorie acopera o arie extinsa de situatii, intalnite in practicile comerciale, unde bunurile sunt livrate intermedia- rilor fara a face obiectul unei vanzari inainte de import, iar in uzanta internationala nu sunt univer- sal considerate drept importuri in consignatie;
• marfuri importate de sucursale care nu au persona- litate juridica; in cazurile in care o sucursala nu poate fi considerata ca fiind o persoana juridica distincta, nu poate exista o vanzare, tinandu-se cont ca o vanzare implica, in mod necesar, o tran- zactie intre doua persoane separate;
• bunurile introduse in tara in baza unui contract de inchiriere sau de leasing nu constituie vanzari de bunuri, chiar daca respectivul contract include o optiune de achizitionare a bunurilor;
• bunurile care fac obiectul unui imprumut, dar care raman in proprietatea furnizorului (masini-utilaje) sunt imprumutate de catre proprietar unui client, fara ca acest tip de tranzactie sa implice o vanzare;
• deseurile sau resturile introduse in tara in scopul distrugerii nu constituie o vanzare de bunuri, deoarece, pentru costuri legate de aceste distrugeri, exportatorul ii plateste importatorului o suma pen- tru serviciile sale.

Comitetul tehnic de evaluare in vama s-a pronuntat si asupra reducerilor de pret practicate in tranzactiile comerciale internationale, statuand ca acestea pot fi acceptate in sensul art. 1 din Acord, avand in vedere ca valoarea tranzactionala reprezinta pretul efectiv platit de catre cumparator. Mai mult, daca reducerea de pret a fost aplicata de catre vanzator, dar pretul nu a fost achitat de cumparator la momentul evaluarii, acesta poate fi utilizat ca valoare tranzactionala deoarece reprezinta suma efectiva de plata.

In vederea stabilirii corecte a valorii in vama a marfurilor de import, subsecvent art. 1 din Acord, se aplica urmatoarele articole, in ordinea aratata acolo, dar numai in cazurile strict limitate la conditiile de aplicare a art. 1.

Atunci cand valoarea in vama nu poate fi determinata pe baza valorii tranzactionale, autoritatea vamala si importatorul trebuie sa se consulte prin schimbul de informatii, pentru a gasi baza valorii prin aplicarea dis- pozitiilor art. 2 si 3; art. 5 si 6 furnizeaza doua baze de determinare a valorii in vama atunci cand aceasta nu poate fi determinata prin aplicarea art. 2 si 3, iar, in final, art. 7 stabileste modul de determinare a acestei valori atunci cand toate celelalte metode nu sunt eficiente.

✗

Intr-o prezentare succinta, aceste metode de evaluare contin murmatoarele prevederi:

• art. 2 - determinarea valorii in vama, pe baza valorii de tran- zactie a unor marfuri identice pentru export cu destinatia tarii de import, efectuate in acelasi moment sau aproape in acelasi moment cu marfurile de evaluat;
• art. 3 - determinarea valorii in vama, pe baza valorii de tranzactie a marfurilor similare pentru export cu destinatia tari de import, efectuate in acelasi moment sau aproape in acelasi moment cu marfurile de evaluat;
• art. 5 –- daca marfurile importate, identice sau similare, sunt vandute in tara de import in starea in care au fost importate, valoarea in vama se va baza pe pretul unitar corespunzator vanzarii marfurilor importate, totalizand cantitatea cea mai ridicata, facuta de persoane nelegate; din aceasta valoare, se deduc diverse comisioane, cheltuieli de transport, asigurare etc.;
• art. 6 –- prin aplicarea acestui articol, valoarea in vama se va baza pe o valoare calculata. Aceasta va fi egala cu costul va- lorii materialelor, al operatiunilor de fabricare, al altor lucrari pentru producerea materialelor, cu suma totala pentru beneficiile si cheltuielile ce intra in general in vanzarea marfurilor, precum si cu alte cheltuieli de care se poate tine cont, potrivit art. 8 din Acord;
• art. 7 –- reprezinta ultima metoda de determinare a valorii in vama si se foloseste in cazul in care aplicarea articolelor de mai sus nu a dus la un rezultat concret. Potrivit acestui articol, valoarea in vama se va determina prin mijloace rezonabile si compatibile cu principiile Acordului.

Suntem de parere ca folosirea acestor metode de evaluare trebuie facuta cu multa prudenta, deoarece valorile rezultate pot fi inexacte, avand in vedere ca in tranzactiile comerciale preturile sunt influentate si de alte elemente necuantificabile, precum: legaturile comerciale stabilite intre partenerii de afaceri, valoarea intrinseca pe care o poarta marca produsului, rutele comerciale si alte elemente care, in final, fac ca fiecare tranzactie comerciala sa aiba un element de particularitate.

Stabilirea valorii in vama, pe baza unor tranzactii cu marfuri identice sau similare (art. 2 si 3), realizate la niveluri comerciale diferite sau in cantitati diferite, va fi ajustata astfel incat sa se tina seama de aceste diferente. Ajustarile se vor baza pe elemente certe, in concordanta cu dispozitiile G.A.T.T.

Acordul interzice expres (art.7) utilizarea acelor elemente care nu pot sta la baza determinarii valorii in vama, cum ar fi: pretul de vanzare in tara de import, pretul de vanzare pe piata interna a tarii de export, pretul de va nzare a marfurilor in tara de export pentru alta tara de import, costurile de productie (altele deca t valorile calculate care au fost determinate pentru marfurile identice sau similare), valorile in vama minimale sau valorile arbitrare sau fictive.

Cu privire la cheltuieli care trebuie adaugate la valoarea in vama, Comitetul tehnic de evaluare in vama s-a pronuntat in sensul respectarii dispozitiilor din art. 8, insa cu unele nuantari, in special in cazul redeventelor si al drepturilor de licenta.

Intr-o prima apreciere, se retine ca, in cazul unei tranzactii comerciale la care redeventa este platita pentru un brevet incorporat in marfurile importate, aceasta reprezinta o plata care se refera la marfurile importate, pe care cumparatorul este tinut sa o plateasca ca o conditie a vanzarii acelor marfuri si, in consecinta, trebuie inclusa in pretul efectiv platit sau de platit, in conformitate cu art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.

Solutia este cu totul alta atunci ca nd dreptul de proprietate asupra marcii apartine unei terte persoane, fata de tranzactia comerciala supusa evaluarii. Desi importatorul trebuie sa plateasca o redeventa pentru a obtine dreptul de utilizare a marcii, aceasta obligatie rezulta dintr-un contract distinct, care nu are legatura cu va nzarea pentru export a marfurilor cu destinatia tarii de import. Cumpararea se face in baza unui contract diferit de primul, plata redeventelor nefiind o conditie a va nzarii marfurilor catre cumparator. Ca atare, valoarea redeventei nu trebuie inclusa in pretul efectiv platit sau de platit, con- form art. 8 paragraful 1 lit. c). Pentru marca de fabricatie sau de comert inscrisa pe etichetele aplicate marfurilor, redeventa se include in valoarea in vama, potrivit art. 8 paragraful 1 lit. b) din Acord.

Acordul prevede ca tarile membre sa poata, conform legislatiei nationale, sa includa sau sa excluda din va- loarea in vama cheltuielile de transport, de asigurare sau de manipulare pana la locul de import.

Din cauza modului diferit de reglementare a cheltu- ielilor de transport pe parcursul intern si pe parcursul extern, prin legislatia vamala si cea fiscala (Codul fiscal), Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Ministerului Finantelor Publice s-a pronuntat doar asupra acelor importuri la care valoarea transportului nu era defalcata pe cele doua parcursuri.

S-au avut in vedere punctul 3 de la art. 8 din Acordul G.A.T.T., care dispune ca: „orice element care va fi adaugat, in aplicarea prezentului articol, pretului efectiv platit sau de platit va fi bazat pe date obiective si cuan- tificabile“, dar si pe punctul 3 din Nota relativa la Acord, care, de asemenea, dispune ca: „valoarea in vama nu cuprinde cheltuielile sau costurile de mai jos (... costul transportului dupa import), cu conditia ca acestea sa fie distincte de pretul efectiv platit sau de platit pentru marfurile importate.

Prin urmare, Directia de solutionare a contestatiilor a stabilit un set de criterii cumulative, criterii care pot constitui premisa ca valoarea cheltuielilor pe parcursul intern sa poata fi dedusa din valoarea impozabila:

• In facturile fiscale emise de catre transportator, pretul total facturat trebuie sa reprezinte cumulul sumelor care se datoreaza de importator pentru transportul marfurilor pe parcursul extern si sumele care se datoreaza pentru transportul pe parcursul intern al marfurilor importate. Sumele in cauza trebuie sa fie distinct evidentiate in aceste facturi fiscale.
• Defalcarea cheltuielilor, aferente transportului marfurilor importate pe parcursul intern trebuie sa nu fie rezultatul unor determinari aleatorii.
• Stabilirea cuantumului cheltuielilor de transport, pe parcursul extern fata de cheltuielile pe parcursul intern, din pretul total inscris in facturile emise de transportatori, trebuie sa se bazeze in exclusivitate pe date obiective si cuantificabile, respectiv pe analiza de pret prezentata de transportator. Aceasta trebuie sa contina suficiente elemente de proba, necesare determinarii in mod veridic a ponderii cheltuielilor de transport pe parcursul intern si extern, din pretul total platit pentru aceste servicii.

Un ultim aspect legat de stabilirea valorii tranzactionale, ca baza de impozitare pentru taxele vamale, este acela cu privire la procedura de control a valorii in vama a marfurilor importate.

Aceasta procedura este reglementata in dreptul intern prin H.G nr. 973/2006 (publicata in Monitorul Oficial nr. 674 din 4 august 2006), completata si modificata prin H.G. nr. 1.813/2006 (publicata in Monitorul Oficial nr. 14 din 9 ianuarie 2007).

Prin aceste reglementari, se instituie procedura apli- cabila in acele situatii in care nu se poate determina definitiv valoarea in vama a marfurilor supuse operatiunilor de vamuire, in cazul in care valoarea impozabila nu poate fi determinata in baza documentelor prezentate la vamuire.

In opinia noastra, notiunea folosita in textul de lege, determinare definitiva“, reprezinta situatia in care au- toritatea vamala refuza sa accepte valoarea tranzactio- nala si se gaseste in prezenta unor dubii rezonabile, dar nu in imposibilitatea de a determina aceasta valoare, obligandu-l pe importator sa prezinte si alte documente suplimentare.

In cazul in care s-a procedat la amanarea determinarii definitive a valorii in vama, importatorul poate ridica marfurile din vama, cu conditia sa furnizeze autoritatii vamale o garantie suficienta, care sa asigure incasarea drepturilor de import si a TVA datorate, in cadruloperatiunilor de vamuire.

Prin termenul de „garantie suficienta“ se intelege cuantumul drepturilor de import si al altor taxe si impozite datorate statului, potrivit legii, in cadrul operatiunilor vamale, calculate pe baza valorii in vama determinate de biroul vamal cu titlu provizoriu, din care se deduc drepturile de import si alte taxe si impozite datorate statului, potrivit legii, in cadrul operatiunilor vamale, calculate pe baza valorii in vama declarate de importator si virate la bugetul de stat.

Daca se procedeaza la amanarea determinarii definitive a valorii in vama, drepturile de import si TVA, calculate pe baza valorii in vama declarate de importator, se incaseaza si se vireaza la bugetul de stat, iar garantia se constituie la biroul vamal la care se efectueaza formalitatile de punere in libera circulatie, inainte de acordarea liberului de vama.

Conform art. 4 alin. (6) din Hotararea Guvernului, termenul maxim in care biroul vamal trebuie sa ia o decizie cu privire la baza de impozitare pentru operatiunea in „litigiu“ este de 160 de zile.

de Redactia Infotva
Redactia InfoTVA are un colectiv de 3 autori specializati din domeniul fiscal. Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de aplicarea regimului TVA, intocmirea corecta a facturilor, depunerea declaratiilor si obligatiile fiscale care le revin angajatorilor. Explicam in mod detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile cotidiene!