InfoTva.ro
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
de Redactia Infotva
la 09 Mar. 2026
Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata (TVA) reprezinta unul dintre pilonii fundamentali ai sistemului fiscal european, asigurand ca persoanele impozabile pot recupera TVA-ul achitat in cadrul achizitiilor necesare activitatii lor economice. Cu toate acestea, in practica, acest drept este adesea contestat de autoritatile fiscale, care invoca diverse motive pentru a refuza deducerea, unele dintre acestea fiind nesustinute de fondul economic al tranzactiilor.
Speta C - 285/11, Bonik EOOD, ofera un exemplu edificator privind limitele refuzului dreptului de deducere. Curtea de Justitie a Uniunii Europene (C.J.U.E.) a clarificat ca refuzul deducerii TVA poate fi justificat numai atunci cand exista elemente obiective care demonstreaza ca persoana impozabila stia sau ar fi trebuit sa stie ca operatiunea era implicata intr-o frauda fiscala.
Astfel, aceasta cauza devine un reper util pentru contribuabilii care se confrunta cu refuzuri abuzive din partea inspectorilor fiscali si evidentiaza necesitatea unei abordari corecte si fundamentate a controlului fiscal.
Cuprins
Scurta descriere a Cauzei
In cauza C - 285/11, cererea a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Bonik EOOD (denumita in continuare „Bonik”), pe de o parte, si organul fiscal competent din Bulgaria (Directia „Contestatii si urmarirea executarii”) , pe de alta parte, cu privire la dreptul de deducere, sub forma unui credit fiscal, a taxei pe valoarea adaugata aferente achizitiilor de grau efectuate de aceasta societate.
Cadrul juridic
Articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/112 prevede ca livrarile de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare sunt supuse TVA.
Articolul 9 alineatul (1) din aceasta directiva prevede:
„«Persoana impozabila» inseamna orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica, indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.
Orice activitate a producatorilor, comerciantilor sau persoanelor care presteaza servicii, inclusiv activitatile miniere si agricole si activitatile prestate in cadrul profesiunilor liberale, este considerata «activitate economica». Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate este, de asemenea, considerata activitate economica.”
Articolul 62 din directiva mentionata are urmatorul cuprins:
„In sensul prezentei directive:
(1) «fapt generator» inseamna faptul prin care sunt realizate conditiile legale necesare pentru ca TVA sa devina exigibila;
(2) TVA devine «exigibila» atunci cand autoritatea fiscala dobandeste in temeiul legii, la un moment dat, dreptul de a solicita taxa de la persoana obligata la plata acesteia, chiar daca plata acestei taxe poate fi amanata.”
Potrivit articolului 63 din aceeasi directiva:
Ghidul practic al contabilitatii in 2026 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete
Examen Consultant Fiscal 2026
PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii 2026
„Faptul generator intervine si TVA devine exigibila atunci cand sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.”
Articolul 167 din Directiva 2006/112 prevede:
„Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa deductibila devine exigibila.”
Articolul 168 din aceasta directiva prevede:
„In masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in scopul operatiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabila are dreptul, in statul membru in care efectueaza operatiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligatia de a o plati, urmatoarele sume:
(a) TVA datorata sau achitata in statul membru in cauza pentru bunurile care ii sunt sau care urmeaza a?i fi livrate sau pentru serviciile care ii sunt sau urmeaza a?i fi prestate de o alta persoana impozabila;
[...]”
Articolul 178 din directiva mentionata prevede:
„Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoana impozabila este necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii:
(a) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (a), in ceea ce priveste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu articolele 220-236 si cu articolele 238, 239 si 240;
[...]”
Litigiul principal si intrebarile preliminare
Bonik este o societate care a facut obiectul unui control fiscal cu privire la lunile februarie si martie 2009.
In urma acestui control, autoritatile fiscale bulgare au constatat ca nu existau dovezi privind efectuarea livrarilor intracomunitare de grau si de floarea?soarelui declarate de Bonik ca fiind efectuate catre societatea de drept romanesc Agrisco SRL si ca, tinand cont ca toate cantitatile de grau si de floarea?soarelui inscrise pe facturile emise de Bonik erau, conform contabilitatii acestei societati, iesite din stocul acesteia si nu existau la momentul efectuarii controlului amintit, aceste cantitati facusera obiectul unor livrari impozabile pe teritoriul bulgar.
Intrucat aceste verificari nu au permis sa se stabileasca daca Lyusi treyd EOOD, Eksim plyus EOOD si Riva agro stil EOOD au livrat in mod real marfuri societatilor Favorit stroy si Agro treyd, autoritatile fiscale bulgare au dedus de aici ca aceste din urma societati nu dispuneau de cantitatile de marfuri necesare pentru a efectua livrari destinate Bonik si au constatat inexistenta unor livrari efective intre societatile mentionate si Bonik.
In consecinta, autoritatile fiscale amintite, prin decizia de impunere rectificativa din 10 martie 2010, au refuzat sa acorde societatii Bonik dreptul de a deduce, sub forma unui credit fiscal, TVA aferenta livrarilor de grau efectuate de furnizorii sai, Favorit stroy si Agro treyd.
Impotriva acestei decizii de impunere, Bonik a formulat o cale de atac administrativa la Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” – Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite, care, printr?o decizie din 21 iunie 2010, a confirmat respectiva decizie de impunere.
In acest context, Administrativen sad – Varna a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Prin interpretarea articolului 178 literele (a) si (b), precum si a articolelor 14, 62, 63, 167 si 168 din Directiva 2006/112 se poate deduce sensul notiunii «lipsa a unei livrari efective» si, in caz afirmativ, aceasta notiune se suprapune definitiei notiunii «evaziune fiscala» sau este continuta in aceasta notiune? Care este continutul notiunii «evaziune fiscala» in sensul acestei directive?
2) In lumina definitiei notiunii «evaziune fiscala» si a considerentelor (26) si (59) coroborate cu articolul 178 litera (b) din Directiva 2006/112, aceasta directiva impune ca formalitatile sa fie stabilite in mod explicit pe cale legislativa, printr?un act adoptat de autoritatea legislativa suprema, sau permite ca formalitatile sa nu fie stabilite pe cale legislativa, ci sa reprezinte o practica administrativa (si de control fiscal) si jurisprudentiala? Este permisa punerea in aplicare a formalitatilor prin acte de reglementare ale autoritatilor administrative si/sau prin dispozitii ale administratiei?
3) In cazul in care notiunea «lipsa a unei livrari efective» este diferita de notiunea «evaziunea fiscala» si nu este cuprinsa in definitia acesteia, reprezinta aceasta o formalitate potrivit articolului 178 litera (b) din Directiva 2006/112 sau o masura potrivit considerentului (59) al acesteia, a carei punere in aplicare are ca urmare refuzul dreptului de deducere si punerea sub semnul intrebarii a neutralitatii TVA, un principiu esential al sistemului comun al taxei pe valoarea adaugata, consacrat in legislatia comunitara in materie?
4) Este permisa stabilirea de formalitati pentru persoanele impozabile, potrivit carora trebuie sa se faca dovada livrarilor realizate anterior fata de livrarea efectuata intre acestia (intre ultimul beneficiar [...] si furnizorul sau), pentru a se considera ca livrarea a avut loc efectiv, in cazul in care autoritatile nu contesta faptul ca persoanele in cauza (ultimii furnizori) au efectuat ulterior livrari privind aceleasi bunuri si in aceleasi cantitati?
5) In cadrul sistemului comun al TVA si al articolelor 168 si 178 din Directiva 2006/112, dreptul comerciantilor la recunoasterea TVA achitate pentru o anumita operatiune trebuie apreciat:
a) doar in legatura cu operatiunea concreta la care comerciantul este parte, luand in considerare si intentia comerciantului de a participa la respectiva operatiune, si/sau
b) luand in considerare totalitatea operatiunilor, inclusiv cele anterioare si cele subsecvente, care formeaza un lant de livrari in care se inscrie operatiunea in cauza, avand in vedere intentiile celorlalti participanti la respectivul lant, pe care comerciantul nu le cunoaste si/sau de care nu poate lua cunostinta, respectiv actiunile si/sau omisiunile persoanei care emite factura si ale celorlalti participanti la acest lant, respectiv ale furnizorilor precedenti pe care beneficiarul livrarii nu ii poate controla si carora nu le poate pretinde un anumit comportament, si/sau
c) tinand seama de actiunile si de intentiile frauduloase ale celorlalti participanti la lantul comercial, despre a caror participare comerciantul nu avea cunostinta si despre actiunile sau intentiile carora nu se poate stabili daca putea lua cunostinta si independent de aspectul daca aceste actiuni si intentii au loc inainte sau dupa o anumita operatiune?
6) In functie de raspunsul la intrebarea 5), operatiunile precum cele in cauza in litigiul principal trebuie interpretate drept livrari efectuate cu titlu oneros potrivit articolului 2 din Directiva 2006/112, respectiv ca parte a activitatii economice potrivit articolului 9 alineatul (1) din directiva?
7) Este admisibil ca operatiunile documentate si declarate regulamentar de furnizor in scopuri de TVA, precum cele in cauza in litigiul principal, prin care beneficiarul a obtinut efectiv dreptul de proprietate asupra bunurilor inscrise in factura si pentru care nu exista niciun fel de indicii daca a primit efectiv bunurile de la o alta persoana decat autorul facturii, sa nu fie interpretate ca livrari efectuate cu titlu oneros potrivit articolului 2 din Directiva 2006/112 numai pentru faptul ca furnizorul nu era prezent la adresa declarata si nu a prezentat documentele solicitate la controlul fiscal sau nu a dovedit in fata autoritatilor fiscale toate imprejurarile in care au fost efectuate livrarile, printre care si provenienta marfurilor vandute?
8) Conditionarea acordarii dreptului de deducere a TVA de comportamentul furnizorului si/sau al furnizorilor precedenti reprezinta o masura permisa pentru a asigura perceperea taxelor si prevenirea evaziunii fiscale?
9) In functie de raspunsurile la intrebarile 2), 3) si 4), masurile autoritatilor fiscale, precum cele in cauza in litigiul principal, care conduc la excluderea operatiunilor efectuate de un comerciant de buna?credinta de la regimul privind TVA incalca principiile de drept comunitar ale proportionalitatii, egalitatii de tratament si securitatii juridice?
10) In functie de raspunsurile la intrebarile precedente, beneficiarul livrarilor are, in imprejurari precum cele din litigiul principal, dreptul de deducere a taxei facturate de furnizori?”
Analiza C.J.U.E.
Trebuie amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, dreptul persoanelor impozabile de a deduce din TVA pe care o datoreaza TVA datorata sau achitata pentru bunurile achizitionate si pentru serviciile primite anterior de acestea constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA instituite prin legislatia Uniunii.
In aceasta privinta, Curtea a statuat in mod repetat ca dreptul de deducere prevazut la articolul 167 si urmatoarele din Directiva 2006/112 face parte integranta din mecanismul TVA si, in principiu, nu poate fi limitat. In special, acest drept se exercita imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operatiunilor efectuate in amonte.
Regimul deducerilor urmareste sa degreveze in intregime intreprinzatorul de sarcina TVA datorate sau achitate in cadrul tuturor activitatilor economice pe care le desfasoara. Sistemul comun al TVA garanteaza, in consecinta, neutralitatea perfecta a impozitarii tuturor activitatilor economice, indiferent de scopurile sau de rezultatele acestor activitati, cu conditia ca activitatile mentionate sa fie, in principiu, ele insele supuse TVA.
Problema daca TVA datorata pentru operatiuni de vanzare anterioare sau posterioare privind bunurile in cauza a fost sau nu a fost platita catre trezoreria publica nu influenteaza dreptul persoanei impozabile de a deduce TVA achitata in amonte. Astfel, TVA se aplica asupra fiecarei operatiuni de productie sau de distributie, cu deducerea taxei care a grevat in mod direct costul diverselor elemente constitutive ale pretului.
Pe de alta parte, din textul articolului 168 litera (a) din Directiva 2006/112 rezulta ca pentru a beneficia de dreptul de deducere trebuie, pe de o parte, ca cel interesat sa fie o persoana impozabila in sensul acestei directive si, pe de alta parte, ca bunurile sau serviciile invocate pentru a justifica acest drept sa fie utilizate in aval de persoana impozabila in scopul operatiunilor taxabile ale acesteia si ca, in amonte, aceste bunuri sau servicii sa fie furnizate de o alta persoana.
Cu toate acestea, pentru a putea stabili existenta dreptului de deducere invocat de Bonik in temeiul acestor livrari de bunuri, este necesar sa se verifice daca acestea au fost efectiv realizate si daca bunurile in cauza au fost utilizate de Bonik in scopul propriilor operatiuni taxabile.
Daca din aceasta apreciere rezulta ca livrarile de bunuri in discutie in cauza principala au fost realizate efectiv si ca aceste bunuri au fost utilizate ulterior de Bonik in scopul propriilor operatiuni taxabile, in principiu nu se poate refuza acesteia dreptul de deducere.
Rezulta ca dreptul de deducere nu poate fi refuzat unei persoane impozabile decat daca se stabileste, in raport cu elemente obiective, ca aceasta persoana impozabila, careia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile care justifica dreptul de deducere, stia sau ar fi trebuit sa stie ca, prin achizitionarea acestor bunuri sau a acestor servicii, a participat la o operatiune implicata intr-o frauda privind TVA savarsita de furnizor sau de un alt operator care a intervenit in amonte sau in aval in lantul acestor livrari sau al acestor.
In schimb, nu este compatibil cu regimul dreptului de deducere prevazut de directiva mentionata sa se sanctioneze, prin refuzarea acestui drept, o persoana impozabila care nu stia si nu ar fi putut sa stie ca operatiunea in cauza era implicata intr?o frauda savarsita de furnizor sau ca o alta operatiune care face parte din lantul de livrari, anterioara sau posterioara celei realizate de persoana impozabila mentionata, era afectata de frauda privind TVA.
Ce a decis C.J.U.E.
Articolele 2, 9, 14, 62, 63, 167, 168 si 178 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata trebuie interpretate in sensul ca se opun posibilitatii de a refuza unei persoane impozabile, in imprejurari precum cele in cauza in litigiul principal, dreptul de a deduce taxa pe valoarea adaugata aferenta unei livrari de bunuri pentru motivul ca, tinand seama de fraude sau de nereguli savarsite anterior sau ulterior acestei livrari, se considera ca livrarea ulterioara nu a fost efectiv realizata, fara sa se fi stabilit, in raport cu elemente obiective, ca aceasta persoana impozabila stia sau ar fi trebuit sa stie ca operatiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere era implicata intr-o frauda privind taxa pe valoarea adaugata care a intervenit in amonte sau in aval in lantul de livrari, aspect a carui verificare cade in sarcina instantei de trimitere.
de Redactia InfotvaRedactia InfoTVA are un colectiv de 3 autori specializati din domeniul fiscal. Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de aplicarea regimului TVA, intocmirea corecta a facturilor, depunerea declaratiilor si obligatiile fiscale care le revin angajatorilor. Explicam in mod detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile cotidiene!
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri
Urmareste-ne pe Google News
NOU! Modificari TVA 2026
Raport GRATUIT pentru contabili
Ce schimbari trebuie aplicate? Erori frecvente in practica?
Abonati-va la Newsletter-ul InfoTVA.ro si descarcati GRATUIT Raportul Special!
"Modificari TVA cu impact in 2026."
Ce schimbari trebuie aplicate? Erori frecvente in practica?
Abonati-va la Newsletter-ul InfoTVA.ro si descarcati GRATUIT Raportul Special!
"Modificari TVA cu impact in 2026."
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
