Deducerea si rambursarea TVA

Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata ia nastere in momentul in care taxa devine exigibilaPe cale de consecinta, din regula prezentata anterior si respectand conditiile impuse de Codul ...

Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata ia nastere in momentul in care taxa devine exigibila

Pe cale de consecinta, din regula prezentata anterior si respectand conditiile impuse de Codul fiscal, rezulta ca deductibilitatea taxei pe valoarea adaugata este un drept ce poate fi exercitat imediat pentru intreaga perioada de referinta, nefiind relevant momentul efectuarii propriu-zise a platii pretului catre prestator/furnizor.

Dreptul de a deduce taxa pe valoarea adaugata ii apartine oricarei persoane impozabile si priveste bunurile care i-au fost livrate sau care urmeaza sa ii fie livrate, pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori care urmeaza sa ii fie prestate de catre o alta persoana impozabila.

Nu in ultimul rand, dreptul de a deduce taxa pe valoarea adaugata se refera la TVA achitata pentru bunurile importate, daca acestea sunt destinate desfasurarii de:

* operatiuni taxabile;

* operatiuni de livrari de bunuri si/sau de prestari de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugata, precum si de operatiuni ce rezulta din activitati economice, pentru care locul livrarii/prestarii este considerat a fi in strainatate, daca taxa pe valoarea adaugata ar fi deductibila, in cazul in care operatiunea s-ar desfasura in tara;

* operatiuni scutite de taxa, fiind incluse in aceasta categorie scutirile pentru exporturi sau alte operatiuni similare, pentru livrari intracomunitare si pentru transportul international si intracomunitar, scutirile speciale legate de traficul internatio nal de bunuri si, nu in ultimul rand, scutirile pen tru intermediari;

* operatiuni precum:

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024

Vezi AICI detalii

Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024

Vezi AICI detalii

Operare SAGA Exemple practice si recomandari

Vezi AICI detalii

■ - prestarile de servicii financiare si bancare;

■ - operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare, precum si prestarile de servicii in legatura cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare;

■ - transferul tuturor activelor sau al unei parti a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active si pasive, ca urmare a unor operatiuni precum divizarea sau fuziunea. Nu conteaza daca trans- ferul este facut cu plata sau nu, ori ca aport in natura la capitalul unei societati. Conditia este ca primitorul activelor sa fie o persoana impozabila, iar taxa sa se fi aplicat transferului respectiv.

Totodata, Codul fiscal acorda dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata si operatiunilor ce nu constituie livrari de bunuri sau prestari de servicii, in masura in care acestea sunt cuprinse in categoria activitatilor sus-mentionate.

O precizare foarte importanta a Codului fiscal este aceea ca drep tul de deducere li se aplica persoanelor impozabile pentru achizitiile de bunuri si/sau de servicii destinate realizarii operatiunilor enuntate mai sus, care i nainte de inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata si care nu aplica regimul special de scutire prevazut la art. 152 din Cosul fiscal.

O precizare foarte importanta a Codului fiscal este aceea ca drep tul de deducere li se aplica persoanelor impozabile pentru achizitiile de bunuri si/sau de servicii destinate realizarii operatiunilor enuntate mai sus, care i nainte de inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata si care nu aplica regimul special de scutire prevazut la art. 152 din Cosul fiscal.

Cu toate acestea, in cuprinsul articolului 145 al Codului fiscal sunt prevazute si cazurile pentru care nu poate fi dedusa taxa pe valoarea adaugata:

In acest sens, precizam ca, in conformitate cu dispozitiile art. 169 – 174 ale titlului VII Cod fiscal, bauturile alcoolice si produsele din tutun cuprind:

• bere, vinuri, bauturi fermentate, bauturi spirtoase si produse intermediare, cu o concentratie alcoolica mai mare de 1,2% in volum;

• tigarete, tigari si tigari de foi, tutun de fumat, tutun de fumat fin taiat, destinat rularii in tigarete, tutun de mestecat si de prizat.

Pentru a putea fi realizata deducerea taxei pe valoarea adaugata, potrivit prevederilor legale, persoanele interesate trebuie sa faca dovada acestui drept astfel:

• Pentru bunurile care i-au fost livrate sau care urmeaza sa ii fie livrate, precum si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori care urmeaza sa ii fie prestate, persoana impozabila va face dovada dreptului de deducere a taxei cu factura, care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art.155.

• Pentru bunurile care i-au fost ori care urmeaza sa ii fie livrate sau pentru serviciile care i-au fost ori care urmeaza sa ii fie prestate, bunuri sau servicii pentru care persoana impozabila este obligata la plata taxei, dovada se va face cu factura (care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 155) sau cu autofactura. De asemenea, persoanele in discutie trebuie sa inregistreze taxa ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea taxei.

• Pentru importurile de bunuri, dovada se face cu declaratia vamala de import sau cu un alt act con- statator, care, pentru valabilitate, trebuie sa fie emis de catre autoritatile vamale. Iar pentru importurile care mai beneficiaza de amanarea platii in vama a taxei, este necesara prezentarea documentului care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata catre bugetul de stat.

• Pentru achizitiile intracomunitare de bunuri, este necesara detinerea unei facturi sau a unei autofacturi, iar taxa trebuie inregistrata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea.

• Pentru operatiunile asimilate achizitiilor intracomunitare de bunuri, dovada se face fie cu factura emisa in statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, fie cu autofactura. Totodata, aceasta taxa trebuie inregistrata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea.

Cu toate acestea, in cuprinsul articolului 145 al Codului fiscal sunt prevazute si cazurile pentru care nu poate fi dedusa taxa pe valoarea adaugata:

• bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori in contul clientilor si care, apoi, li se deconteaza acestora, precum si taxa aferenta sumelor incasate in numele si in contul altei persoane, care nu sunt incluse in baza de impozitare a livrarilor/prestarilor efectuate;

• taxa datorata sau achitata pentru achizitiile de bauturi alcoolice si de produse din tutun, cu exceptia cazurilor in care aceste bunuri sunt destinate revanzarii sau sunt utilizate pentru prestari de servicii.

In acest sens, precizam ca, in conformitate cu dispozitiile art. 169 – 174 ale titlului VII Cod fiscal, bauturile alcoolice si produsele din tutun cuprind:

• bere, vinuri, bauturi fermentate, bauturi spirtoase si produse intermediare, cu o concentratie alcoolica mai mare de 1,2% in volum;

• tigarete, tigari si tigari de foi, tutun de fumat, tutun de fumat fin taiat, destinat rularii in tigarete, tutun de mestecat si de prizat.

Pentru a putea fi realizata deducerea taxei pe valoarea adaugata, potrivit prevederilor legale, persoanele interesate trebuie sa faca dovada acestui drept astfel:

• Pentru bunurile care i-au fost livrate sau care urmeaza sa ii fie livrate, precum si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori care urmeaza sa ii fie prestate, persoana impozabila va face dovada dreptului de deducere a taxei cu factura, care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art.155.

• Pentru bunurile care i-au fost ori care urmeaza sa ii fie livrate sau pentru serviciile care i-au fost ori care urmeaza sa ii fie prestate, bunuri sau servicii pentru care persoana impozabila este obligata la plata taxei, dovada se va face cu factura (care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 155) sau cu autofactura. De asemenea, persoanele in discutie trebuie sa inregistreze taxa ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea taxei.

• Pentru importurile de bunuri, dovada se face cu declaratia vamala de import sau cu un alt act con- statator, care, pentru valabilitate, trebuie sa fie emis de catre autoritatile vamale. Iar pentru importurile care mai beneficiaza de amanarea platii in vama a taxei, este necesara prezentarea documentului care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata catre bugetul de stat.

• Pentru achizitiile intracomunitare de bunuri, este necesara detinerea unei facturi sau a unei autofacturi, iar taxa trebuie inregistrata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea.

• Pentru operatiunile asimilate achizitiilor intracomunitare de bunuri, dovada se face fie cu factura emisa in statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, fie cu autofactura. Totodata, aceasta taxa trebuie inregistrata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea.

Cu toate acestea, in cuprinsul articolului 145 al Codului fiscal sunt prevazute si cazurile pentru care nu poate fi dedusa taxa pe valoarea adaugata:

• bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori in contul clientilor si care, apoi, li se deconteaza acestora, precum si taxa aferenta sumelor incasate in numele si in contul altei persoane, care nu sunt incluse in baza de impozitare a livrarilor/prestarilor efectuate;

• taxa datorata sau achitata pentru achizitiile de bauturi alcoolice si de produse din tutun, cu exceptia cazurilor in care aceste bunuri sunt destinate revanzarii sau sunt utilizate pentru prestari de servicii.

In acest sens, precizam ca, in conformitate cu dispozitiile art. 169 – 174 ale titlului VII Cod fiscal, bauturile alcoolice si produsele din tutun cuprind:

• bere, vinuri, bauturi fermentate, bauturi spirtoase si produse intermediare, cu o concentratie alcoolica mai mare de 1,2% in volum;

• tigarete, tigari si tigari de foi, tutun de fumat, tutun de fumat fin taiat, destinat rularii in tigarete, tutun de mestecat si de prizat.

Pentru a putea fi realizata deducerea taxei pe valoarea adaugata, potrivit prevederilor legale, persoanele interesate trebuie sa faca dovada acestui drept astfel:

• Pentru bunurile care i-au fost livrate sau care urmeaza sa ii fie livrate, precum si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori care urmeaza sa ii fie prestate, persoana impozabila va face dovada dreptului de deducere a taxei cu factura, care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art.155.

• Pentru bunurile care i-au fost ori care urmeaza sa ii fie livrate sau pentru serviciile care i-au fost ori care urmeaza sa ii fie prestate, bunuri sau servicii pentru care persoana impozabila este obligata la plata taxei, dovada se va face cu factura (care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 155) sau cu autofactura. De asemenea, persoanele in discutie trebuie sa inregistreze taxa ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea taxei.

• Pentru importurile de bunuri, dovada se face cu declaratia vamala de import sau cu un alt act con- statator, care, pentru valabilitate, trebuie sa fie emis de catre autoritatile vamale. Iar pentru importurile care mai beneficiaza de amanarea platii in vama a taxei, este necesara prezentarea documentului care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata catre bugetul de stat.

• Pentru achizitiile intracomunitare de bunuri, este necesara detinerea unei facturi sau a unei autofacturi, iar taxa trebuie inregistrata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea.

• Pentru operatiunile asimilate achizitiilor intracomunitare de bunuri, dovada se face fie cu factura emisa in statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, fie cu autofactura. Totodata, aceasta taxa trebuie inregistrata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea.

Cu toate acestea, in cuprinsul articolului 145 al Codului fiscal sunt prevazute si cazurile pentru care nu poate fi dedusa taxa pe valoarea adaugata:

• bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori in contul clientilor si care, apoi, li se deconteaza acestora, precum si taxa aferenta sumelor incasate in numele si in contul altei persoane, care nu sunt incluse in baza de impozitare a livrarilor/prestarilor efectuate;

• taxa datorata sau achitata pentru achizitiile de bauturi alcoolice si de produse din tutun, cu exceptia cazurilor in care aceste bunuri sunt destinate revanzarii sau sunt utilizate pentru prestari de servicii.

In acest sens, precizam ca, in conformitate cu dispozitiile art. 169 – 174 ale titlului VII Cod fiscal, bauturile alcoolice si produsele din tutun cuprind:

• bere, vinuri, bauturi fermentate, bauturi spirtoase si produse intermediare, cu o concentratie alcoolica mai mare de 1,2% in volum;

• tigarete, tigari si tigari de foi, tutun de fumat, tutun de fumat fin taiat, destinat rularii in tigarete, tutun de mestecat si de prizat.

Pentru a putea fi realizata deducerea taxei pe valoarea adaugata, potrivit prevederilor legale, persoanele interesate trebuie sa faca dovada acestui drept astfel:

• Pentru bunurile care i-au fost livrate sau care urmeaza sa ii fie livrate, precum si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori care urmeaza sa ii fie prestate, persoana impozabila va face dovada dreptului de deducere a taxei cu factura, care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art.155.

• Pentru bunurile care i-au fost ori care urmeaza sa ii fie prestate, bunuri sau servicii pentru care persoana impozabila este obligata la plata taxei, dovada se va face cu factura (care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 155) sau cu autofactura.

  De asemenea, persoanele in discutie trebuie sa inregistreze taxa ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea taxei.

  Subliniem asadar ca, in conformitate cu prevederile Codului fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adaugata aferenta achizitiei de bunuri si servicii, este necesar ca persoana inregistrata in scopuri de TVA sa detina o factura intocmita in conformitate cu preverile legale.

  
  Alineatul 2 al articolului 146 Cod fiscal prevede faptul ca: „Prin norme se vor preciza cazurile in care documentele sau obligatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), se vor prezenta sau indeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei“

  Astfel, Normele metodologice, in cuprinsul punctului 46 alin. (1), prevad urmatoarele: „Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevazute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal sau cu alte documente care sa contina cel putin informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.

  In cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita furnizorului/prestatorului emiterea unui duplicat al facturii pe care se va mentiona ca inlocuieste factura initiala“.

  Prin urmare, din analiza acestor dispozitii ale legii rezulta ca exercitarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adaugata este conditionat de existenta exemplarului original al facturii.

  Intrucat utilizarea facturilor fiscale (cu elemente de securitate specifice) nu mai este obligatorie, iar dispozitiile art. 155 alin. (6) Cod fiscal mentioneaza faptul ca „semnarea si stampilarea facturilor nu sunt obligatorii“, este destul de dificil a aprecia in ce masura factura aflata in posesia beneficiarului prestarii/livrarii este originala.

  Totodata Normele metodologice in acelasi punct prevad faptul ca„in cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita furnizorului/prestatorului emiterea unui duplicat al facturii pe care se va mentiona ca inlocuieste factura initiala“.

  Analizand aceasta prevedere rezulta faptul ca pentru a putea justifica dreptul de deducere contribuabilul care a achizitionat bunuri si servicii destinate operatiunilor sale taxabile si care se afla in una dintre situatiile exceptionale prevazute (facturi pierdute, distruse, sustrase) va putea folosi documentul reconstituit.

  In acest sens precizam ca lit. E, art. 27 – 34 ale O.M.F.P. nr. 1.850/2004 (Norme metodologice de intocmire si utilizare a registrelor si formularelor commune pe economie privind activitatea financiara si contabila, publicat in Monitorul Oficial nr. 23 bis din 7 ianuarie 2005) – dispune urmatoarele:

  „... In termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii (de disparitie a documentului), conducatorul unitatii trebuie sa incheie un proces-verbal, care sa cuprinda:

  undefined undefined - datele de identificare a documentului disparut;

  undefined undefined - numele si prenumele salariatului responsabil cu pastrarea documentului;

  undefined undefined - data si imprejurarile in care s-a constatat lipsa documentului respectiv.

  Reconstituirea documentelor se face pe baza unui „dosar de reconstituire“, intocmit separat pentru fiecare caz.

  Dosarul de reconstituire trebuie sa contina toate lucrarile efectuate in legatura cu constatarea si reconstituirea documentului disparut, si anume:

  undefined undefined - sesizarea scrisa a persoanei care a constatat disparit ia documentului;

  undefined undefined - procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii si declaratia salariatului respectiv;

  undefined undefined - dovada sesizarii organelor de urmarire penala sau dovada sanctionarii disciplinare a salariatului vinovat, dupa caz;

  undefined undefined - dispozitia scrisa a conducatorului unitatii pentru reconstituirea documentului;

  undefined undefined - o copie a documentului reconstituit.

  In cazul in care documentul disparut a fost emis de alta unitate, reconstituirea se va face de catre unitatea emitenta, prin realizarea unei copii de pe documentul existent la unitatea emitenta. In acest caz, unitatea emitenta va trimite unitatii solicitatoare, in termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit .

  Documentele reconstituite vor purta in mod obligatoriu si vizibil mentiunea „RECONSTITUIT“, cu specificarea numarului si datei dispozitiei pe baza careia s-a facut reconstituirea.

  Documentele reconstituite constituie baza legala pentru efectuarea inregistrarilor in contabilitate.

  Exemplu:

  Pe de alta parte, avand in vedere faptul ca jurisprudenta CEJ a devenit obligatorie si pentru autoritatile romane consideram ca incidenta in situatia des intalnita in practica a lipsei exemplarului original al facturii si a imposibilitatii reconstituirii acestuia, este Cauza C-85/95 „Reisdorf“.

  Esenta acestei spete o constituie situatia domnului Reisdorf care nu a putut prezenta originalul facturii care statea la baza cererii sale de rambursare a TVA platite in amonte.

  Pe cale de consecinta, i s-a refuzat exercitarea dreptului de deducere de catre organele fiscale.

  Curtea de Justitie Europeana a decis ca art. 18(1)(a) si art. 22(3) din Directiva a sasea permit statelor membre sa considere drept document justificativ nu numai originalul facturii, ci orice alt document care tine loc de factura si indeplineste criteriile stabilite de statul in cauza; .

  De asemenea, aceste texte confera statelor membre prerogative de a solicita prezentarea facturii originale pentru a se stabili taxa de rambursat, precum si posibilitatea, atunci cand o persoana impozabila nu mai detine factura originala, de a admite alte mijloace de proba care sa indice faptul ca tranzactia pentru care se solicita deducerea a avut loc in realitate.

  SFATUL NOSTRU

  In consecinta, apreciem ca pentru deductibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferente achizitiei de bunuri si servicii effectuate dupa data aderarii, contribuabilii se pot prevala de hotararea CEJ sus-mentionata, care permite prezentarea altor mijloace de proba, cu atat mai mult a unui document reconstituit sau a unei copii certificate eliberate de furnizor/prestator.

  ● Pentru importurile de bunuri, dovada se face cu declarat ia vamala de import sau cu un alt act constatator, care, pentru valabilitate, trebuie sa fie emis de catre autoritatile vamale. Iar pentru importurile care mai beneficiaza de amanarea platii in vama a taxei, este necesara prezentarea documentului care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata catre bugetul de stat.

  ● Pentru achizitiile intracomunitare de bunuri, este necesara detinerea unei facturi sau a unei autofacturi, iar taxa trebuie inregistrata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea.

  ● Pentru operatiunile asimilate achizitiilor intracomunitare de bunuri, dovada se face fie cu factura emisa in statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, fie cu autofactura.

  Totodata, aceasta taxa trebuie inregistrata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea.

  Studiu de caz

  Bonul fiscal emis de S.C. Petrom S.A. pentru benzina achizitionata de societatea X in data de 29 martie 2007 este stampilat, dar nu este inscrisa denumirea cumparatorului, respectiv denumirea societatii care a achizitionat benzina si nici numarul de inmatriculare a autovehiculului apartinand societatii pentru care s-a efectuat aprovizionarea cu benzina.

  In aceasta situatie, societatea X nu indeplineste conditiile stabilite la art. 146 alin. (2) din Codul fiscal si pct. 46 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile ulterioare aplicabile de la 1 ianuarie 2007, de exercitare a dreptului de deducere a taxei aferente achizitiei efectuate. Taxa din bonul fiscal nu poate fi evident iata in jurnalul pentru cumparari in vederea exercitarii dreptului de deducere prevazut la art. 145 alin. (2) si (3) din Codul fiscal.

  Studiu de caz

  Societatea Y deruleaza un contract de leasing pentru un mijloc de transport incheiat cu o societate din afara Comunitatii si a primit factura pentru rata de leasing cu scadenta pe 15 februarie 2007. Ce drepturi sI obligatii privind TVA aferenta acestei operatiuni are societatea Y?

  Conform art. 150 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, societatea Y are obligatia platii taxei aferente ratei de leasing, intucat potrivit prevederilor art. 133 alin. (3) din Codul fiscal, inchirierea sau leasingul de mijloace de transport se considera ca are locul prestarii in Romania, cand aceste servicii sunt prestate de o persoana impozabila, stabilita sau care are un sediu fix in afara Comunitatii, de la care serviciile sunt prestate, daca serviciile sunt efectiv utilizate in Romania de beneficiar.

  Societatea Y din Romania datoreaza TVA aferenta, intrucat locul prestarii este in Romania.

  Faptul generator si exigibilitatea taxei intervin, in cazul operatiunilor de leasing, la data specificata in contract pentru efectuarea platii ratelor de leasing, respectiv pe 15 februarie 2007.

  Factura se emite fara TVA de prestator. Beneficiarul determina baza de impozitare a taxei si calculeaza TVA pe factura primita de la prestator.

  Cu titlu de observatie, subliniem faptul ca nu de putine ori, in practica, contribuabililor nu le-a fost acordat dreptul de deducere al taxei pe valoarea adaugata pentru achizitia de servicii de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii, motivatia fiind bazata indeosebi pe doua elemente diferite: Decizia nr. V/15.01.2007 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si prevederile art. 21 alin. (4) lit. m) a Codului fiscal.

  Referitor la aceasta situatie de fapt dorim sa precizam faptul ca singurele conditii ce trebuie indeplinite pentru deductibilitatea taxei pe valoarea adaugata sunt cele prevazute de art. 145 al Codului fiscal ce impune in mod expres ca achizitiile realizate de persoana impozabila sa fie destinate utilizarii in folosul desfasurarii operatiunilor taxabile, respectiv ca persoana impozabila sa detina o factura care sa cuprinda informatiile prevazute in art. 155 alin. (5) Cod fiscal.

  Prin urmare, consideram ca neacordarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adaugata pentru motive precum lipsa unui contract sau lipsa unor anexe in masura sa certifice prestarea efectiva a serviciilor contractate (achitate) este lipsita de orice temei legal. Precizam totodata ca in acelasi sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Bacau, prin Decizia nr. 814/2006 cand instanta a statuat ca „Dispozitiile art. 21 alin. (4) lit. m) pct. 4 din H.G. nr. 44/2004 nu sunt incidente in ce priveste TVA, textele invocate reglementand cheltuielile deductibile pentru determinarea profilului impozabil, alin. (4) reglementand cheltuielile ce nu sunt deductibile.“

  „ Interpretarea data de instanta de fond in sensul ca dispozitiile referitoare la cheltuielile nedeductibile din capitalul ce reglementeaza «calculul profitului impozabil» ar fi aplicabile pentru deducerea TVA este contrara dispozitiilor legale“.

  Exemplu:

  Cea de-a doua motivatie pentru neacordarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adaugata, Decizia nr. V/15.01.2007 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 732 din 30/10/2007), conform careia... „in aplicarea corecta a dispozitiilor inscrise in art. 21 alin. (4) lit. f) si in art. 145 alin. (8) lit. a) si b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si in art. 6 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, se impune sa se considere ca taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea acestei taxe.

  In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 329 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili, in aplicarea dispozitiilor legale la care s-a facut referire, ca taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la calcularea impozitului pe profit in cazul in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute in dispozit iile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea TVA.“

  In acest sens dorim in primul rand sa precizam faptul ca Decizia emisa de catre Inalta Curte de Casatie sI Justitie se bazeaza pe prevederile Codului fiscal, valabile pana la data de 31 decembrie 2006, inclusiv, dat fiind faptul ca au fost abrogate incepand cu data de 1 ianuarie 2007 prin intrarea in vigoare a Legii nr. 343/2006 privind modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevederile art. 145 alin. (8) lit. a) si b) Cod fiscal care dispuneau ca „Pentru exercitarea dreptului de dedu cere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere, in functie de felul operatiunii, cu unul din urmatoarele documente:

  a) pentru taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa ii fie livrate, si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa ii fie prestate de o alta persoana impozabila, cu factura fiscala, care cuprinde informatiile prevazute la art. 155 alin. (8), sI este emisa pe numele persoanei de catre o persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata. Beneficiarii serviciilor prevazute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt inregistrat i ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, justifica taxa dedusa, cu factura fiscala, intocmita potrivit art. 155 alin. (4);

  b) pentru importuri de bunuri, cu declaratia vamala de import sau un act constatator emis de autoritatile vamale; pentru importurile care mai beneficiaza de amanarea platii taxei in vama, conform alin. (2), se va prezenta si documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata.“

  SFATUL NOSTRU

  Concluzionand, consideram ca practica des intalnita in ultimul timp a organelor fiscale de a refuza contribuabilor exercitarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adaugata aferenta achizitiilor de servicii de marketing sau consultanta pentru motive precum lipsa unui contract in forma scrisa sau lipsa unor documente care sa certifice prestarea acestora este netemeinica si este in masura sa incalce principiul neutralitatii taxei pe valoarea adaugata.

  In acelasi sens, precizam ca in paragraful 59 al Deciziei date in solutionarea Cauzei C-454/98, Schmeink & Cofreth si Strobel, Curtea Europeana de Justitie a statuat faptul ca „masurile pe care statele member le pot adopta, in temeiul dispozitiilor articolului 22 (8) al Directivei VI, pentru justa asezare si colectare a taxei pe valoarea adaugata si pentru prevenirea fraudei fiscale nu pot depasi nivelul necesar pentru obtinerea acestor obiective... prin urmare, nu pot afecta principiul neutralitatii TVA, principiu fundamental al sistemului de TVA si statuat prin legislatia Comunitara relevanta“. Ori situatia discutata, respectiv neacordarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adaugata achitate de catre contribuabili pe baza unor prevederi legale straine de cele ce reglementeaza acest impozit, este in masura sa incalce acest principiu al neutralitatii si sa transforme cuantumul TVA intr-un cost al afacerii.

de Redactia Infotva
Redactia InfoTVA are un colectiv de 3 autori specializati din domeniul fiscal. Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de aplicarea regimului TVA, intocmirea corecta a facturilor, depunerea declaratiilor si obligatiile fiscale care le revin angajatorilor. Explicam in mod detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile cotidiene!

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri