Acordarea de rabaturi comerciale ulterior livrarii - fie de catre furnizori interni, fie de catre furnizori intracomunitari - nu este o simpla operatiune contabila. Ea produce efecte directe asupra TVA-ului dedus initial si obliga firma beneficiara sa procedeze la ajustarea deducerii, astfel incat taxa ramasa sa reflecte fidel dreptul de deducere real.
Aceasta obligatie de regularizare este una dintre cele mai frecvente surse de debite suplimentare stabilite cu ocazia inspectiilor fiscale - la care se adauga dobanzi si penalitati de nedeclarare sau declarare eronata - tocmai pentru ca procedura de ajustare este adesea neglijata sau aplicata incorect.
In acest articol va prezentam Cauza C - 684/18 - World Comm Trading Gfz in legatura cu o regularizare a TVA impusa societatii World Comm Trading de catre ANAF ca urmare a rabaturilor care i-au fost acordate pentru livrari intracomunitare si interne de bunuri supuse acestei taxe.
Cadrul legal
Art. 304 Cod fiscal - Ajustarea taxei deductibile in cazul achizitiilor de servicii si bunuri, altele decat bunurile de capital:
In conditiile in care regulile privind livrarea catre sine sau prestarea catre sine nu se aplica, deducerea initiala se ajusteaza in urmatoarele cazuri:
a) deducerea este mai mare sau mai mica decat cea pe care persoana impozabila avea dreptul sa o opereze;
b) daca exista modificari ale elementelor luate in considerare pentru determinarea sumei deductibile, intervenite dupa depunerea decontului de taxa, inclusiv in cazurile prevazute la art. 287;
c) persoana impozabila isi pierde sau castiga dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate si serviciile neutilizate.
Ajustarea se efectueaza in functie de cota de taxa in vigoare la data achizitiei bunurilor/serviciilor. In situatia in care nu se poate determina cota de la data achizitiei se efectueaza ajustarea utilizand cota de taxa in vigoare la data la care intervine obligatia/dreptul de ajustare.
Scurta desciere a Cauzei
Cauza C - 684/18 a avut ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Bucuresti (Romania), prin decizia din 26 septembrie 2018, primita de Curte la 6 noiembrie 2018, in procedura World Comm Trading Gfz SRL impotriva Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF), Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Ploiesti.
Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea articolului 90 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, precum si a principiilor neutralitatii taxei pe valoarea adaugata (TVA) si proportionalitatii.
Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre World Comm Trading Gfz SRL (denumita in continuare „World Comm Trading”), societate stabilita in Romania, pe de o parte, si Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) (Romania) si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti (Romania), pe de alta parte, in legatura cu o regularizare a TVA impusa societatii World Comm Trading ca urmare a rabaturilor care i-au fost acordate pentru livrari intracomunitare si interne de bunuri supuse acestei taxe.
Cadrul juridic - Dreptul Uniunii
Articolul 90 din Directiva TVA prevede:
„(1) In cazul anularii, [al rezilierii, al rezolutiunii,] al refuzului sau al neplatii totale sau partiale sau in cazul in care pretul este redus dupa livrare, baza de impozitare se reduce, in consecinta, in conditiile stabilite de statele membre.
(2) In cazul neplatii totale sau partiale, statele membre pot deroga de la alineatul (1).”
Articolul 184 din aceasta directiva are urmatorul cuprins:
„Deducerea initiala este regularizata atunci cand este mai mare sau mai mica decat cea la care are dreptul persoana impozabila.”
Articolul 185 din aceasta directiva prevede:
„(1) Regularizarea se efectueaza in special atunci cand, dupa intocmirea declaratiei privind TVA, apar modificari ale factorilor utilizati la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci cand se anuleaza cumparari sau se obtin reduceri de pret.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectueaza regularizari in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate in mod corespunzator sau in cazul bunurilor preluate pentru oferirea de cadouri de mica valoare sau de esantioane, in conformitate cu articolul 16.
Cu toate acestea, in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea regularizarii.”
Potrivit articolului 186 din aceeasi directiva:
„Statele membre stabilesc normele de aplicare a articolelor 184 si 185.”
Litigiul principal si intrebarile preliminare
World Comm Trading, societate stabilita in Romania, a incheiat, la 1 aprilie 2004, un contract de distributie de produse de telefonie mobila cu Nokia Corporation (denumita in continuare „Nokia”).
In temeiul acestui contract, World Comm Trading a achizitionat de la Nokia mai multe produse de telefonie mobila. Produsele mentionate au facut obiectul unor livrari efectuate societatii World Comm Trading de Nokia din Finlanda, din Germania, din Ungaria si din Romania.
Pentru livrarile intracomunitare ale acestor produse efectuate din Finlanda, din Germania si din Ungaria, Nokia utiliza codurile sale de TVA finlandez, german si, respectiv, maghiar.
Pentru livrarile mentionate, Nokia a emis facturi scutite de TVA, iar World Comm Trading a inregistrat TVA in Romania, aplicand mecanismul taxarii inverse.
Pentru livrarile interne ale respectivelor produse din Romania, Nokia a emis facturi de pe codul sau de TVA romanesc, iar World Comm Trading a inregistrat TVA ca fiind
TVA deductibila.
Nokia acorda trimestrial societatii World Comm Trading rabaturi cantitative pentru vanzarea produselor de telefonie mobila, si anume reduceri de preturi acordate atunci cand era atins un anumit prag de volum. Acest prag de volum a fost calculat independent de locul livrarii produselor.
Pentru aceste rabaturi, Nokia emitea trimestrial o singura
factura in care era inscris un sold negativ, insotit de semnul „-” (minus). Aceasta factura cuprindea codul sau de TVA finlandez, chiar daca o parte dintre produsele vizate de aceleasi rabaturi fusesera livrate din Romania.
World Comm Trading inregistra ulterior TVA corespunzatoare prin aplicarea mecanismului taxarii inverse. Astfel, World Comm Trading inregistra intreaga suma corespunzatoare rabaturilor obtinute ca fiind aferenta unor operatiuni intracomunitare.
In urma unei inspectii, autoritatile fiscale romane au constatat ca World Comm Trading inregistrase TVA in mod eronat, nefacand distinctie intre livrarile interne si livrarile intracomunitare.
Potrivit acestor autoritati, World Comm Trading ar fi trebuit sa inregistreze TVA aferenta rabaturilor legate de livrarile interne separata de cea aferenta rabaturilor legate de livrarile intracomunitare ale produselor in cauza.
In consecinta, autoritatile fiscale au emis o decizie de impunere in cuantum total de 821.377 de lei romanesti (RON) (aproximativ 173.855,84 euro), care cuprindea, de asemenea, dobanzi si penalitati de intarziere.
In aceasta privinta, instanta de trimitere, Curtea de Apel Bucuresti (Romania), precizeaza, in raspunsul sau la o cerere de lamuriri adresata de Curte, ca suma mentionata corespundea diferentei dintre cuantumul deducerii initiale si un cuantum reevaluat al TVA deductibile, tinand seama de baza de impozitare ajustata ca urmare a rabaturilor obtinute pentru livrarile interne ale produselor de telefonie mobila in Romania.
Prin decizia din 30 octombrie 2014, Agentia Nationala de Administrare Fiscala a respins contestatia formulata de World Comm Trading impotriva deciziei de impunere mentionate la punctul 17 din prezenta hotarare.
Dupa respingerea actiunii sale impotriva acestei decizii de catre Tribunalul Bucuresti (Romania), World Comm Trading a formulat apel impotriva deciziei respective la instanta de trimitere.
In fata acesteia, World Comm Trading sustine ca cerinta administratiei fiscale de a inregistra separat TVA aferenta rabaturilor legate de livrarile interne si pe cea aferenta rabaturilor legate de livrarile intracomunitare constituie un formalism excesiv.
Bugetul statului nu ar fi afectat de modul in care ea a inregistrat aceste rabaturi acordate de Nokia. Pe de alta parte, cerinta mentionata ar fi contrara principiului neutralitatii TVA, dat fiind ca, la momentul inspectiei fiscale, Nokia isi incetase activitatea in Romania si nu mai putea emite o factura cu codul de TVA romanesc pentru rabaturile cantitative legate de livrarile interne ale produselor de telefonie mobila in Romania.
Avand in vedere aceste argumente, instanta de trimitere ridica problema daca unei societati care a fost considerata ca indeplinind conditiile de fond pentru a ajusta dreptul sau de deducere a TVA i s-ar putea refuza ajustarea mentionata pentru motivul ca legislatia nationala sau practica administrativa nationala interzic deducerea TVA in cazul in care un furnizor a emis o singura factura, atat pentru produsele care au facut obiectul unor livrari interne, cat si pentru produsele care au facut obiectul unor livrari intracomunitare.
In aceasta privinta, instanta de trimitere ridica mai precis problema daca principiul proportionalitatii se opune ca autoritatile fiscale nationale sa impuna World Comm Trading restituirea diferentei dintre cuantumul deducerii initiale si un cuantum reevaluat al TVA deductibile.
Ea solicita in special sa se stabileasca daca autoritatile mentionate pot impune o astfel de restituire, intr?o situatie precum cea in discutie in litigiul principal, in care baza de impozitare a fost ajustata ca urmare a rabaturilor obtinute pentru livrarile produselor de telefonie mobila efectuate in Romania, in conditiile in care Nokia isi incetase activitatea in respectivul stat membru si nu mai era in masura sa emita o factura pentru rabaturile legate de livrarile interne cu codul sau de TVA romanesc.
Pe de alta parte, referindu?se la articolul 90 din Directiva TVA, care ar lasa statelor membre sarcina de a stabili conditiile concrete in care se reduce o baza de impozitare, instanta de trimitere ridica problema daca aceasta dispozitie le obliga sa adopte o legislatie clara si previzibila in raport cu conditiile de forma si de fond necesare pentru exercitarea dreptului de deducere.
In lipsa unei astfel de legislatii nationale, instanta mentionata doreste sa afle daca este posibil sa se refuze un drept de deducere a TVA.
In aceste conditii, Curtea de Apel Bucuresti a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Articolul 90 din Directiva TVA si principiul neutralitatii TVA se opun unei legislatii nationale (sau unei practici administrative intemeiate pe o legislatie neclara) care refuza unei societati dreptul de deducere a TVA proportionale cu valoarea discountului aplicat unor livrari de bunuri interne, pe motiv ca factura fiscala emisa de furnizorul intracomunitar (in calitate de reprezentant al unui grup economic) evidentiaza discountul global, acordat atat pentru produsele care au facut obiectul livrarilor intracomunitare, cat si pentru cele care au facut obiectul livrarilor interne furnizate in baza aceluiasi contract?cadru, dar inregistrate ca achizitie din statul membru de referinta (de la un membru al grupului, cu alt cod de TVA decat cel din factura de discount)?
2) Daca raspunsul la prima intrebare este negativ, principiul proportionalitatii se opune ca beneficiarului sa i se refuze dreptul de deducere a TVA proportionale cu valoarea discountului acordat global de furnizorul intracomunitar, in ipoteza in care furnizorul local (membrul aceluiasi grup) si?a incetat activitatea economica si nu isi mai poate reduce baza de impozitare a livrarii prin emiterea unei facturi cu propriul cod de TVA, in vederea rambursarii diferentei de TVA colectata suplimentar?”
Analiza C.J.U.E.
Astfel cum reiese din indicatiile furnizate de instanta de trimitere, prin intermediul primei intrebari se urmareste sa se stabileasca daca autoritatile fiscale nationale sunt indreptatite sa adreseze unei persoane impozabile o decizie de impunere, care rezulta dintr?o regularizare a unei deduceri initiale, ca urmare a obtinerii unor rabaturi pentru livrari interne de bunuri.
Or, articolul 185 din Directiva TVA priveste tocmai regularizarea unei deduceri initiale, printre altele atunci cand se obtin reduceri de pret dupa intocmirea declaratiei privind TVA.
Prin urmare, prima intrebare trebuie inteleasa ca urmarind sa se stabileasca daca articolul 185 din Directiva TVA trebuie interpretat in sensul ca autoritatile fiscale nationale pot impune unei persoane impozabile o regularizare a deducerii initiale a TVA, atunci cand, ca urmare a obtinerii de catre aceasta a unor rabaturi pentru livrari interne de bunuri, autoritatile mentionate considera ca deducerea initiala a TVA era mai mare decat cea la care are dreptul respectiva persoana impozabila.
In aceasta privinta, trebuie amintit ca articolele 184-186 din Directiva TVA prevad conditiile in care administratia fiscala poate solicita unei persoane impozabile o regularizare.
Mecanismul regularizarii prevazut de aceste articole face parte integranta din regimul de deducere a TVA stabilit de directiva mentionata. Acesta urmareste sa creasca precizia deducerilor pentru a se asigura neutralitatea TVA.
In ceea ce priveste regularizarea deducerii TVA achitate in amonte, articolul 184 din Directiva TVA prevede ca deducerea initiala trebuie regularizata atunci cand este mai mica sau mai mare decat cea la care are dreptul persoana impozabila.
Din cuprinsul articolului 185 alineatul (1) din aceasta directiva reiese ca regularizarea unei deduceri initiale trebuie efectuata in special in cazul in care, dupa intocmirea declaratiei privind TVA, apar modificari ale factorilor utilizati la stabilirea sumei de dedus, iar aceasta in special atunci cand se obtin reduceri de pret.
Din coroborarea articolului 184 cu articolul 185 alineatul (1) din Directiva TVA rezulta ca, in cazul in care o regularizare se dovedeste necesara ca urmare a modificarii unuia dintre elementele luate initial in considerare la calculul deducerilor, calculul cuantumului acestei regularizari trebuie efectuat in asa fel incat cuantumul deducerilor efectuate in final sa corespunda celui al deducerilor pe care persoana impozabila ar fi fost indreptatita sa le efectueze daca modificarea respectiva ar fi fost luata initial in considerare.
In speta, astfel cum reiese din indicatiile furnizate de instanta de trimitere, rabaturile obtinute de World Comm Trading, aferente livrarilor interne ale produselor de telefonie mobila in Romania, au redus cuantumul TVA deductibile pentru aceste livrari, astfel cum a fost calculat initial de autoritatile fiscale.
Intr-un asemenea caz, dupa cum reiese din jurisprudenta Curtii, este necesar sa se regularizeze deducerea initiala a TVA, astfel incat, prin aceasta modificare, cuantumul deducerii mentionate sa corespunda, in final, celui la care persoana impozabila ar fi avut dreptul daca modificarea respectiva ar fi fost luata initial in considerare.
Faptul ca persoana impozabila nu dispune de o
factura distincta, aferenta rabaturilor acordate pentru livrarile interne, emisa de furnizorul national, ci numai de o factura globala emisa de furnizorul intracomunitar, care afecteaza de asemenea baza de impozitare a livrarilor interne, nu o exonereaza de respectarea cerintei de regularizare a deducerii initiale a TVA, ca urmare a reducerii de pret obtinute, aceasta cerinta facand parte integranta din sistemul de deducere a TVA instituit de Directiva TVA.
Cu privire la cea de a doua intrebare
Prin intermediul celei de a doua intrebari, instanta de trimitere solicita in esenta sa se stabileasca daca articolul 185 din Directiva TVA trebuie interpretat in sensul ca o regularizare a unei deduceri initiale a TVA se impune in privinta unei persoane impozabile stabilite intr?un stat membru chiar si atunci cand furnizorul persoanei impozabile mentionate si-a incetat activitatile in acest stat membru, iar respectivul furnizor nu mai poate, din acest motiv, sa solicite rambursarea unei parti din TVA pe care l?a achitat.
In speta, din indicatiile furnizate de instanta de trimitere reiese ca, in fata acestei instante, World Comm Trading, pentru a se opune regularizarii TVA, se intemeiaza pe faptul ca furnizorul sau, care si-a incetat activitatea in Romania, nu mai este inregistrat in scopuri de TVA in acest stat membru si, prin urmare, nu mai este in masura sa emita o factura pentru rabaturile aferente livrarilor nationale cu un cod de TVA romanesc si nici sa solicite autoritatilor fiscale romane rambursarea unei parti din TVA pe care o achitase.
In aceasta privinta, trebuie sa se constate ca imprejurarea ca TVA datorata de furnizorul persoanei impozabile nu ar fi ea insasi regularizata nu are nicio influenta asupra dreptului administratiei fiscale nationale competente de a solicita regularizarea TVA deduse de o persoana impozabila.
Astfel, pe de o parte, o asemenea imprejurare nu figureaza printre derogarile prevazute la articolul 185 alineatul (2) din Directiva TVA, care enumera diferitele cazuri care nu conduc la regularizarea unei deduceri initiale.
Pe de alta parte, potrivit jurisprudentei Curtii, imprejurarea ca TVA datorata de furnizorul unei persoane impozabile nu ar fi ea insasi regularizata nu are efecte asupra dreptului administratiei fiscale de a obtine restituirea TVA deduse de o persoana impozabila.
Avand in vedere consideratiile care preceda, este necesar sa se raspunda la a doua intrebare ca articolul 185 din Directiva TVA trebuie interpretat in sensul ca o regularizare a unei deduceri initiale a TVA se impune in privinta unei persoane impozabile stabilite intr?un stat membru chiar si atunci cand furnizorul persoanei impozabile mentionate si?a incetat activitatile in acest stat membru, iar respectivul furnizor nu mai poate, din acest motiv, sa solicite rambursarea unei parti din TVA pe care a achitat-o.
Ce a decis C.J.U.E
1) Articolul 185 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata trebuie interpretat in sensul ca autoritatile fiscale nationale trebuie sa impuna unei persoane impozabile o regularizare a deducerii initiale a taxei pe valoarea adaugata atunci cand, ca urmare a obtinerii de catre aceasta a unor rabaturi pentru livrari interne de bunuri, autoritatile mentionate considera ca deducerea initiala era mai mare decat cea la care are dreptul persoana impozabila.
2) Articolul 185 din Directiva 2006/112 trebuie interpretat in sensul ca o regularizare a unei deduceri initiale a taxei pe valoarea adaugata (TVA) se impune in privinta unei persoane impozabile stabilite intr-un stat membru chiar si atunci cand furnizorul persoanei impozabile mentionate si?a incetat activitatile in acest stat membru, iar respectivul furnizor nu mai poate, din acest motiv, sa solicite rambursarea unei parti din TVA pe care a achitat-o.