Editorial - Excelenta si ordinarie

Tags: masina, foame

Nu "canta" manele/disco/house. Nu se dezbraca prin reviste, nu sta pe Targu Ocna ca sa se dea perversa. Nu danseaza nici pentru ea si nici pentru altii. Nu joaca-n telenovele, nu joaca fotbal sau ...

Nu "canta" manele/disco/house. Nu se dezbraca prin reviste, nu sta pe Targu Ocna ca sa se dea perversa. Nu danseaza nici pentru ea si nici pentru altii. Nu joaca-n telenovele, nu joaca fotbal sau poker. Nu are caine cu cinci picioare, strut cu sapte aripi, gaina cu pui vii sau pesti cu gingii.

Nu are masina tunata, nu se lauda cu cea mai scumpa casa si nici cu masina de spalat cea mai ieftina. Nu este eleva porno, piticul porno, baba porno, femeia cu trei tate, femeia de 400 de kilograme. Nu se bate-n rochii cu altele, nu e “creatoare” de moda, nu e fotomodel (si, in acelasi timp, studenta la drept/psihologie), nu e "chatista" (si, in acelasi timp, studenta la drept/psihologie). Nu se da cu placa/pluta/zmeul/parapanta.
Nu prezice cutremure-n cana de cafea si nici sfarsitul lumii in castronul cu musli. Nu scrie carti cu varcolaci, nu face picturi verzi-hipice pe pereti. Nu e platita cu sute de mii de euro ca sa antrenze echipe de loseri. Nu are avion personal, telefon cu diamante, sutien cu smaralde, ceas cu cuci vii. Nu face pantofi cu tocuri de 30 cm. Nu “descopera” sfinti sau cruci in cartofi sau in coaja de copac. Nu gateste cea mai mare omleta sau cel mai mare gulas din lume. Nu prepara cea mai mare ciocolata si nici nu croieste cel mai mare steag. Nu e… diva, nu e vedeta si nici sora, cumnata, vecina cu acestea...

Desigur, pentru a defini ceva sau pe cineva este logic sa spui ce este nu ce nu este. Dar, ce mai e logic in tara/lumea in care anomalia si nulitatea impresioneaza pagina de tabloid si retina de cititor mai usor si mai profund decat virtutea?

Asadar, iata cate multe si derizorii lucruri nu este Cristina Irina… Anghel (deloc intamplator) si cat de "putine” este ea: invatatoare care face greva foamei ca sa se respecte o lege, un principiu. Scurt, clar, fara jelanie, fara tembela resemnare mioritica, fara patetic si pagubos dascalism gogian…

Asta in tara/lumea in care nobletea se confunda cu taiorul Chanel sau cu smokingul Armani iar virtutea cu posetica LV spanzurata pe mana care duce la gura o saorma slinoasa. In tara/lumea in care demnitarii, ambasadorii sunt numiti… excelente desi, pentru ei, demnitatea este egala cu cel mai abject compromis iar excelenta nu inseamna ciocnire de idei ci de cupe de sampanie la nesfarsite sindrofii.

Colegi si prieteni ai invatatoarei o sfatuiesc sa renunte. Sunt constienti ca previzibila moarte a sa va fi tabloidizata, alaturata pe primele pagini cu dessou-urile de pitipoanca sau televizata intre o reclama la hartie igienica si alta la absorbante.  
Dincolo de asta, unul dintre demnitari, una dintre… excelentele sus-pomenite zicea despre invatatoarea trecuta de 50 de ani si de 50 de zile de infometare voluntara ca “chiar daca ar mai intra o mie de cadre didactice in greva foamei, nu se va schimba nimic". Nimic mai adevarat si tocmai aici e buba maaare cat tara asta!

Cum ar putea intelege demnitarul milionar sacrificiul unei fiinte pentru un principiu? Sigur ca demnitarii, excelentele bat jdemii de cruci de Craciun si de Paste, sigur ca se bulucesc sa pupe moaste si pulpane patriarhale dar, cand e sa recunoasca… excelenta raman niste... obisnuiti...

Alexandra Stanescu