Editorial - De ce sa nu tragi matza de coada

Tags: publicatii, tv, viata

Una dintre publicatiile noastre scrie cate ceva despre tineretile (sub)modeste ale unor oameni care, in prezent, sunt considerati foarte bogati si/sau celebri.Asa aflam ca unul a fost pompier, altul ...

Una dintre publicatiile noastre scrie cate ceva despre tineretile (sub)modeste ale unor oameni care, in prezent, sunt considerati foarte bogati si/sau celebri.

Asa aflam ca unul a fost pompier, altul pazea nu`s ce robinete la o intreprindere, iar o actuala prezentatoare tv era economista. De altfel, teoretic, fata de ceilalti, ea statea cel mai bine.

O poveste cu oarecare talc este cea a unui actual milionar care cara butelii de aragaz cu bicicleta si, simultan, cu a sa carca. Localnicii din satul in care actualul milionar presta povestesc ca, in fiecare zi, tanarul venea la centrul de butelii din localitate si iesea carand o butelie pe gratarul din fata al bicicletei, alta pe cel din spate, una intre picioare, pe cadru, alta in spate, legata cu niste curele, si inca o butelie fix in brate. Ce sa mai… tanarul parca era cetateanul turmentat din fabuloasa sceneta cu Horatiu Malaele care nu mai stia cate maini are si care dintre ele tine dopul, sticla sau... bucataria. Aceeasi sateni se uitau la omul lor cum incerca sa-si echilibreze "sarcinile" si cum, inevitabil, mai si cadea.

"Daca nu cadea singur, ii dadeam noi o mana de ajutor. Puneam o sfoara intinsa perpendicular cu strada, o acopeream cu nisip, iar cand se apropia, o ridicam", spun gurile din sat. Mai mult si mai rau decat atat, ele, gurile adauga: "Era bucuria vietii noastre sa-l vedem cum se da de-a berbeleacul cu butelii cu tot, intinzandu-se pe strada cat era de lung".

Ce poate fi mai de prost gust, mai… meltenesc, mai prostesc si mai patetic decat sa spui despre o farsa mai obosita decat un bou care a tras la jug 24 de ore ca este bucuria vietii tale?

Dar iata ca potrivit acelorasi relatari, acelasi tanar apare, dupa ce timp indelungat a carat butelii in felul mai sus ilustrat, la volanul unei supermasini si ii lasa, dupa propriile spuse, cu gura cascata. Asa si trebuie. Pentru ca, la cata minte aveau acei sateni, la ce farse faceau, este clar ca deja este posibil sa nu aiba dupa ce bea apa. Pe cand, tanarul de care isi bateau joc a ajuns acum sa se uite de sus la ei. Asa cum, de altfel, este si justificat.

Caci cam asta este diferenta dintre cine porneste de undeva de jos, cu o bicicleta, cu carca, cu un carucior, cu propriile brate bine slujite de ceva creier si are un scop in viata si cei care trag mata de coada, asteapta sa le pice bunastarea din cer. Iar in asteptarea acesteia, nu fac decat sa se planga ca nu au avut noroc in viata...

Alexandra Stanescu