Atentie contabili!


Modificari importante privind cotele de TVA!
Descarcati GRATUIT Raportul Special realizat de specialisti!
 
 
 
 

Telemunca in strainatate. Ce obligatii are angajatorul in acest caz

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
de Redactia Infotva la 17 Aug. 2021 Exclusiv
Tags: telemunca, telemunca in strainatate, obligatii angajatori

Societatea X din Romania urmeaza sa trimita un angajat in telemunca in Cehia (sotia angajatului are un nou job in aceasta tara). Angajatul va lucra 3 saptamani pe luna in telemunca in Cehia si o saptamana in Romania la sediul firmei din Romania.

Angajatul isi va suporta cheltuielile cu transportul (avion) din Romania in Cehia si retur o data pe luna. Pentru vizite mai dese, compania va suporta aceste cheltuieli. De asemenea, compania va suporta cheltuielile cu cazarea in Romania. 

Conform fisei postului, angajatul va desfasura activitati de project management si consultanta (compania activeaza in domeniul productiei de alimente si comercializarii acestora consumatori sau companii). 

Intrebari: 1. Ce obligatii fiscale are comania/angajatul si in ce jurisdictie (impozit pe venit si contributii sociale) pentru venitul obtinut si care este tratamentul fiscal pentru transportul si cazarea suportate de companie. 
2. Exista vreo posibilitate prin care angajatul sa fie impozitat pe teritoriul Romaniei chiar daca petrece mai mult de 183 de zile in Cehia? 
3. Exista un risc de a creea sediu permananent pentru companie din Romania in Cehia? Va petrece aproximativ 9 luni din 12 in Cehia si va efectua consultanta si project management pentru implementarea proiectelor din fabricile companiei din Romania. 
4. Exista alte aspecte juridice de care trebuie tinut cont (protectia muncii, etc)?
 

Raspunsul consultantului fiscal Dani Cucu: 


Activitatea de telemunca se bazeaza pe acordul de vointa al partilor si se prevede in mod expres in contractul individual de munca odata cu incheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act aditional la contractul individual de munca existent. Din acest punct de vedere, consideram ca exista posibilitatea ca angajatul sa lucreze in regim de telemunca atat din Romania cat si din Cehia, in masura in care sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea 81/2018.
 
Astfel, „in cazul activitatii de telemunca, contractul individual de munca contine, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, urmatoarele:
a) precizarea expresa ca salariatul lucreaza in regim de telemunca;
b) perioada si/sau zilele in care telesalariatul isi desfasoara activitatea la un loc de munca organizat de angajator;
c) Abrogata.
d) programul in cadrul caruia angajatorul este in drept sa verifice activitatea telesalariatului si modalitatea concreta de realizare a controlului;
e) modalitatea de evidentiere a orelor de munca prestate de telesalariat;
f) responsabilitatile partilor convenite in functie de locul/locurile desfasurarii activitatii de telemunca, inclusiv responsabilitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca in conformitate cu prevederile art. 7 si 8;
g) obligatia angajatorului de a asigura transportul la si de la locul desfasurarii activitatii de telemunca al materialelor pe care telesalariatul le utilizeaza in activitatea sa, dupa caz;
h) obligatia angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispozitiile din reglementarile legale, din contractul colectiv de munca aplicabil si/sau regulamentul intern, in materia protectiei datelor cu caracter personal, precum si obligatia telesalariatului de a respecta aceste prevederi;
i) masurile pe care le ia angajatorul pentru ca telesalariatul sa nu fie izolat de restul angajatilor si care asigura acestuia posibilitatea de a se intalni cu colegii in mod regulat;
j) conditiile in care angajatorul suporta cheltuielile aferente activitatii in regim de telemunca.
 
Precizam ca incepand cu data de 6 mai 2021, ca urmare a modificarilor introduse de OUG 36/2021, locul/locurile desfasurarii activitatii de telemunca, convenite de parti nu mai fac obiectul completarii in contractul individual de munca, insa desfasurarea unei activitati dependente in Cehia poate intr-adevar produce efecte in raport cu obligatiile fiscale datorate corespunzatoare veniturilor din salarii, dar in raport cu cele ce revin din perspectiva analizei necesitatii constituirii unui sediu permanent pe teritoriul Cehiei.
 
 
Din punct de vedere al impozitului pe salarii, precizam ca veniturile din salarii obtinute de salariatul roman pentru activitatea desfasurata intr-un stat cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri si care sunt platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania sunt impozabile in Romania daca persoana fizica este prezenta in acel stat pentru o perioada care nu depaseste perioada prevazuta in conventia de evitare a dublei impuneri incheiata de Romania cu statul in care se desfasoara activitatea si veniturile din salarii nu sunt suportate de un sediu permanent al angajatorului care este rezident in Romania.
 
In situatia in care salariatul roman care a desfasurat activitatea dependenta in alt stat pentru o perioada mai mica decat perioada prevazuta in conventia de evitare a dublei impuneri incheiata de Romania cu statul in care se desfasoara activitatea isi prelungesc ulterior perioada de sedere in statul respectiv peste perioada prevazuta de conventie, dreptul de impunere asupra veniturilor din salarii revine statului strain. Dupa expirarea perioadei prevazute in conventie, angajatorul care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania nu mai calculeaza, nu mai retine si nu mai vireaza impozitul pe venitul din salarii. Salariatii datoreaza in statul strain impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfasurarii activitatii in acel stat.
In aceasta situatie, angajatorul in calitate de platitor de venit din salarii restituie salariatului impozitul retinut pe venitul din salarii potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala. 
 
Totodata, pentru veniturile din salarii obtinute de salariatul roman pentru activitatea desfasurata intr-un stat cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri si care sunt platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania, dreptul de impunere revine statului strain daca persoana fizica este prezenta in acel stat pentru o perioada care depaseste perioada prevazuta in conventia de evitare a dublei impuneri incheiata de Romania cu statul in care se desfasoara activitatea. In aceasta situatie, angajatorul care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania si care efectueaza plata veniturilor din salarii catre salariatul roman nu are obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe venitul din salarii, intrucat dreptul de impunere revine statului strain in care persoana fizica isi desfasoara activitatea.
 
Temeiul legal il reprezinta art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal coroborat cu prevederile pct. 12 alin. (20) - (22) din Normele metodologice pentru aplicarea art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal coroborate cu cele ale Codului de procedura fiscala.
 
In acest sens, si prevederile art. 15 din Conventia dintre Romania si Cehia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, ratificata prin Legea nr. 37/1993 prevede ca salariile si alte remuneratii similare obtinute de un rezident roman pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai in Romania, in afara de cazul cand activitatea salariata este exercitata in Cehia. Daca activitatea salariata este astfel exercitata, remuneratiile primite pot fi impuse in Cehia.
Paragraful 2 reglementeaza faptul ca independent de dispozitiile paragrafului 1, remuneratiile obtinute de un rezident roman pentru o activitate salariata exercitata in Cehia vor fi impozabile numai in Romania, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) beneficiarul este prezent in Cehia pentru o perioada sau perioade ce nu depasesc in total 183 de zile in orice perioada de 12 luni; si
b) remuneratiile sunt platite de o persoana sau in numele unei persoane care angajeaza si care nu este rezidenta a Cehiei; si
c) remuneratiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeaza le are in Cehia.
 
Precizam ca salariatii care desfasoara activitate salariala in strainatate intr-un stat cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri si sunt platite pentru activitatea salariala desfasurata in strainatate de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania ori de un sediu permanent in Romania (veniturile salariate reprezinta cheltuiala deductibila a unui sediu permanent in Romania) fac obiectul declararii prin intermediul Declaratiei unice, in cazul in care persoana fizica a fost prezenta in strainatate pentru o perioada mai mare decat perioada prevazuta in conventia de evitare a dublei impuneri incheiata de Romania cu statul in care s-a desfasurat activitatea (dreptul de impunere a revenit statului strain). In vederea regularizarii impozitului pe salarii datorat in Romania pentru activitatea desfasurata in strainatate, salariatii romani care au fost platiti pentru activitatea salariala desfasurata in strainatate de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania au obligatia sa declare in Romania veniturile respective, cu luarea in considerare a metodei de evitare a dublei impuneri, prevazuta de conventia de evitare a dublei impuneri, daca a fost datorat si platit impozit pe salarii si in Cehia. Societatea urmeaza sa se intereseze cu privire la legislatia pe plan local in raport cu procedura de stabilire sau plata a acestuia in Cehia, exceptiile de la plata acestuia in Cehia ne exonerand salariatii romani de la obligatiile ce le revin potrivit Codului fiscal.
 
Cu privire la modalitatea de evitare a dublei impuneri, aceasta este detaliata in cadrul art. 24 din Conventie. In acest sens, in cazul Romaniei, dubla impunere va fi evitata prin aplicarea metodei creditului fiscal. Astfel, impozitele platite de un rezident roman pentru venitul sau capitalul impozabil in Cehia, in conformitate cu prevederile acestei conventii, vor fi deduse din impozitul datorat statului roman potrivit legislatiei fiscale romane. Aceste deduceri nu vor depasi totusi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, calculat inainte de a se efectua aceste deduceri ce sunt atribuibile acelui venit sau capital, care poate fi impus in Cehia.
 
Urmatoarele documente justificative vor fi detinute de catre salariat, dupa caz, nefiind necesara atasarea acestora la Declaratia unica:
- documentul mentionat la art. 81 alin. (2) din Codul fiscal intocmit de angajatorul rezident in Romania care efectueaza plati de natura salariala din care sa rezulte venitul baza de calcul al impozitului;
- certificatul de atestare a impozitului platit in strainatate de contribuabil, eliberat de autoritatea competenta a statului strain, sau orice alt document justificativ privind venitul realizat si impozitul platit in celalalt stat, eliberat de autoritatea competenta din tara in care s-a obtinut venitul, precum si orice alte documente care pot sta la baza determinarii sumei impozitului platit in strainatate, pentru situatia in care dreptul de impunere a revenit statului strain.
 
 
Din punct de vedere al contributiilor sociale obligatorii, regula generala este aceea a asigurarii, din punctul de vedere al securitatii sociale, conform legislatiei locului de munca, conform principiului "lex loci laboris", chiar daca persoana isi are domiciliul sau angajatorul sau isi are sediul pe teritoriul altui stat membru.
Conform art. 11 alin. (1) din Regulamentul nr. 883/2004, lucratorii care se deplaseaza pe teritoriul UE trebuie sa faca obiectul unei singure legislatii in materie de securitate sociala. Regula generala este stabilita de art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulament si prevede ca persoana care desfasoara o activitate salariata intr-un stat membru se supune legislatiei din statul membru respectiv. Astfel, o persoana este supusa legislatiei unui singur stat membru la un moment dat, conform principiului unicitatii legislatiei aplicabile.
Intr-o astfel de situatie, angajatorul trebuie sa respecte prevederile art. 21 din Regulamentul de punere in aplicare, care reglementeaza urmatoarele obligatii in sarcina acestuia:
- sa respecte toate obligatiile stabilite de legislatia aplicabila angajatilor sai, mai ales obligatia de a achita cotizatiile prevazute in acea legislatie, ca si cand sediul sau social sau reprezentanta sa s-ar afla in statul membru competent, daca angajatorul isi are sediul social sau reprezentanta in afara statului membru competent
- poate cadea de acord cu angajatul ca acesta din urma sa poata indeplini obligatiile angajatorului in numele sau in ceea ce priveste plata contributiilor, fara a aduce atingere obligatiilor de baza ale angajatorului, daca angajatorul nu are o reprezentanta in statul membru a carui legislatie este aplicabila. Angajatorul face cunoscuta o astfel de intelegere institutiei competente din respectivul stat membru.
 
De la regula generala privind aplicarea legislatiei de securitate sociale a statului in care este desfasurata activitatea, Regulamentul stabileste exceptii pentru cazurile in care intervine o detasare internationala sau in caz de pluriactivitate, cazuri in care persoana poate ramane supusa legislatiei de securitate din statul sau de origine, potrivit art. 12 si 13 din Regulamentul 883/2004.
Cum exceptia privind detasarea internationala nu poate fi aplicata, angajatorul urmeaza sa analizeze daca salariatul se afla in situatie de pluriactivitate care desemneaza, potrivit art. 14 alin. (5) din Regulamentul de punere in aplicare 987/2007, in raport cu activitatea salariata, situatia in care un lucrator desfasoara simultan activitati salariate pe teritoriul a doua sau mai multor state membre.
In acest sens, conform art. 13 alin. (1) din Regulament, persoana care desfasoara in mod obisnuit o activitate salariata in doua sau mai multe state membre face obiectul:
a) legislatiei statului membru de resedinta, in cazul in care desfasoara o parte substantiala a activitatii sale in statul membru respectiv; sau
b) daca el/ea nu desfasoara o parte substantiala a activitatii sale in statul membru de resedinta:
(i) legislatiei statului membru in care este situat sediul sau locul de desfasurare a activitatii intreprinderii sau angajatorului, daca persoana este angajata de o intreprindere sau de un angajator; sau
(ii) legislatiei statului membru in care este situat sediul sau locul de desfasurare a activitatii intreprinderii sau angajatorului, daca persoana este angajata de doua sau mai multe intreprinderi sau angajatori ale caror sedii sau locuri de desfasurare ale activitatii sunt situate intr-un singur stat membru; sau
(iii) legislatiei statului membru in care este situat sediul sau locul de desfasurare a activitatii intreprinderii sau angajatorului, altul decat statul membru de resedinta, daca persoana este angajata de doua sau mai multe intreprinderi sau angajatori care isi au sediile sau locurile de desfasurare a activitatii in doua state membre, unul dintre acestea fiind statul membru de resedinta; sau
(iv) legislatiei statului membru de resedinta, daca persoana este angajata de doua sau mai multe intreprinderi sau angajatori, dintre care cel putin doua (doi) au sediul sau locul de desfasurare a activitatii in state membre diferite, altele decat statul membru de resedinta.
Statul membru de resedinta desemneaza locul de sedere obisnuita, definit in legislatia romana in vigoare drept domiciliu, rezidenta, resedinta sau sedere, cu conditia dovedirii caracterului de locuinta obisnuita.
Salariatul care desfasoara in mod alternativ una sau mai multe activitati separate pentru acelasi angajator in doua state membre se afla in situatie de pluriactivitate. Astfel, in sensul aplicarii articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul de baza 883/2004, o persoana care „desfasoara in mod obisnuit o activitate salariata in doua sau mai multe state membre” este o persoana care desfasoara in mod simultan sau alternativ una sau mai multe activitati separate, fie pentru aceeasi intreprindere sau acelasi angajator, fie pentru intreprinderi sau angajatori diferiti, in doua sau mai multe state membre.
In sensul aplicarii articolului 13 alin. (1) din regulamentul de baza, o parte semnificativa a activitatii salariate desfasurata intr-un stat membru inseamna ca o proportie semnificativa a tuturor activitatilor persoanei salariate se desfasoara in statul respectiv, fara sa fie neaparat partea cea mai importanta a activitatilor respective. Pentru a stabili daca o parte semnificativa a activitatilor este desfasurata intr-un stat membru, se tine seama de timpul de lucru si/sau remuneratiile ca criterii orientative, in cazul unei activitati salariate. In cadrul unei evaluari globale, mai putin de 25% din criteriile mentionate indica faptul ca o parte semnificativa a activitatilor nu se desfasoara in respectivul stat membru;
Astfel, intr-adevar, pentru aplicarea exceptiei privind pluriactivitatea reglementata de Regulamentul 883/2004 este necesara prezentarea documentului portabil A1. Astfel, potrivit art. 16 din Regulamentul de punere in aplicare a Regulamentului de baza, o persoana care desfasoara activitati in doua sau mai multe state membre informeaza institutia desemnata de autoritatea competenta din statul membru de resedinta cu privire la aceasta. Institutia desemnata de la locul de resedinta (CNPP) determina fara intarziere care este legislatia aplicabila persoanei respective. In caz de pluriactivitate este asadar utila prezentarea formularului A1 care certifica legislatia de securitate sociala aplicabila titularului formularului, in raport cu resortisantii unuia dintre statele membre ale UE. Prezentarea unui document portabil A1 emis de CNPP va certifica faptul ca persoana fizica va ramane supusa contributiilor sociale obligatorii din Romania ca stat de resedinta.
Precizam ca lipsa acestuia nu este de natura a impiedica desfasurarea de activitati profesionale pe teritoriul altui stat membru, intr-o asemenea situatie devenind aplicabila regula generala de asigurare conform legislatiei locului de desfasurare a activitatii. In baza aplicarii legislatiei locului de desfasurare a activitatii, va putea fi solicitata plata contributiilor in acest stat, in conditiile in care persoana intra sub incidenta legislatiei interne de securitate sociala din acel stat.
 
Cu privire la necesitatea inregistrarii unui sediu permanent pe teritoriul Cehiei, avand in vedere ca natura activitatii presupune desfasurarea de activitati economice pe teritoriul acestei tari, este necesara raportarea acesteia la definitia sediului permanent cuprinsa in legislatia interna. Asadar este important a se realiza o analiza in raport cu legislatia interna a statului ceh a obligatiei de inregistrare a sediului permanent reprezentat de activitatea desfasurata in acest stat de catre societatea romana.
In vederea limitarii aplicarii legii interne a statului de desfasurare a activitatii urmeaza ca societatea romana sa solicite organului fiscal in evidentele caruia se afla, obtinerea certificatului de rezidenta fiscala in Romania. In acest sens urmeaza a fi avut in vedere Ordinul 583/2016 pentru aprobarea formularisticii prevazute de art. 230 si 232 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin obtinerea certificatului se va permite utilizarea definitiilor privind sediul permanent dar si a celorlalte dispozitii privind regimul de impozitare al veniturilor realizate din activitatea desfasurata in Cehia cuprinse in Conventia pentru evitarea dublei impuneri dintre Romania si Cehia (Legea 37/1993).
In aceste conditii, in situatia in care activitatea desfasurata in Cehia nu determina existenta unui sediu permanent veniturile realizate se vor impozita exclusiv in Romania potrivit art. 7 din Conventie.
Subliniem importanta analizei art. 5 Sediu permanent din Conventie. In particular, conform paragrafului 3 lit. b) expresia sediu permanent cuprinde „furnizarea de servicii, inclusiv de consultanta sau de conducere, de catre o intreprindere a unui stat contractant prin angajatii sai sau alt personal angajat de intreprindere in acest scop in celalalt stat contractant, dar numai cand activitatile de aceasta natura continua pentru acelasi proiect sau pentru un proiect conex, pe teritoriul celuilalt stat contractant, pentru o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 9 luni in orice perioada de 12 luni.”.
In cazul in care autoritatile fiscale cehe vor considera ca activitatile desfasurate determina existenta unui sediu permanent, societatea romana se va inregistra fiscal in Cehia, va datora impozit corespunzator venitului realizat in acest stat, in Romania beneficiind insa de evitarea dublei impuneri in conformitate cu art. 39 din Codul fiscal prin recunoasterea impozitului platit in strainatate pe baza documentelor care atesta acest fapt. In cazul in care societatea este platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor, va beneficia de reducerea bazei impozabile cu veniturile obtinute dintr-un stat strain cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri, daca acestea au fost impozitate in statul strain, conform art. 53 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal.
In situatia existentei sediului permanent societatea romana va avea suplimentar obligatia declararii acestuia in termen de 30 de zile de la infiintare conform art. 85 alin. (2) si (4) din Codul de procedura fiscala, prin intermediul formularului 061 „Declaratie privind sediile secundare”.
 
In ceea ce priveste transportul si cazarea suportate de angajator pe perioada desfasurarii activitatii in regim de telemunca din strainatate, Codul fiscal nu contine prevederi similare celor aplicabile situatiei in care salariatul este delegat sau detasat, astfel ca aceste beneficii suportate de societate nu pot fi exceptate de la plata impozitului pe salarii si a contributiilor sociale obligatorii in temeiul art. 76 alin. (4) lit. h) din Codul fiscal. Potrivit prevederilor Legii 81/2018, angajatorului ii revine obligatia de a asigura transportul la si de la locul desfasurarii activitatii de telemunca doar al materialelor pe care telesalariatul le utilizeaza in activitatea sa, dupa caz. Telesalariatul beneficiaza de toate drepturile recunoscute prin lege, prin regulamentele interne si contractele colective de munca aplicabile salariatilor care au locul de munca la sediul sau domiciliul angajatorului, putand beneficia spre exemplu de tichete de masa in conditiile Legii 165/2018.
Totodata, precizam ca dispozitiile Codului fiscal considera drept neimpozabile sumele acordate angajatilor care desfasoara activitati in regim de telemunca pentru sustinerea cheltuielilor cu utilitatile la locul in care angajatii isi desfasoara activitatea, precum electricitate, incalzire, apa si abonamentul de date, si achizitia mobilierului si a echipamentelor de birou, in limitele stabilite de angajator prin contractul de munca sau regulamentul intern, doar in limita unui plafon lunar de 400 lei corespunzator numarului de zile din luna in care persoana fizica desfasoara activitate in regim de telemunca. Sumele vor fi acordate fara necesitatea de prezentare a documentelor justificative. De asemenea In temeiul art. 25 alin. (2 1) din Codul fiscal, cheltuielile suportate de angajator aferente activitatii in regim de telemunca pentru salariatii care desfasoara activitatea in acest regim, potrivit legii, sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal.
 
Redactia Infotva de Redactia Infotva
Redactia InfoTVA are un colectiv de 3 autori specializati din domeniul fiscal. Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de aplicarea regimului TVA, intocmirea corecta a facturilor, depunerea declaratiilor si obligatiile fiscale care le revin angajatorilor. Explicam in mod detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile cotidiene!

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri




Votati articolul "Telemunca in strainatate. Ce obligatii are angajatorul in acest caz":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 3 voturi
Urmareste-ne pe Google News

Cote de TVA aplicabile de la 1 ianuarie 2024. Noutati fiscale si Scutiri de TVA

Atentie contabili!

Modificari importante privind cotele de TVA!

Descarcati GRATUIT Raportul Special realizat de specialisti!

Abonati-va la Newsletter-ul InfoTVA.ro si descarcati GRATUIT Raportul Special!
"Cote de TVA aplicabile de la 1 ianuarie 2024. Noutati fiscale si Scutiri de TVA" 
Rentrop ∧ Straton
Club Contabilitate

VIDEO

[x]

Atentie contabili!

Cote de TVA aplicabile de la 1 ianuarie 2024. Noutati fiscale si Scutiri de TVA Modificari importante privind cotele de TVA!

Descarca GRATUIT Raportul Special!

"Cote de TVA aplicabile de la 1 ianuarie 2024. Noutati fiscale si Scutiri de TVA"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentului UE 679/2016