Caz practic: Casele de marcat in cazul producatorilor

Obligativitatea casei de marcat fiscale in cazul in care o societate cu activitate principala de productie, iar clientii majoritari sunt persoane juidice.Prin O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia ...

Obligativitatea casei de marcat fiscale in cazul in care o societate cu activitate principala de productie, iar clientii majoritari sunt persoane juidice.

Prin O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, modificata si completata prin O.G. nr. 47/2007, la art. 1 este reglementata obligatia operatorilor economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie, de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Acesti operatorii economici au obligatia sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le predea clientilor. La solicitarea clientilor, utilizatorii vor elibera acestora si factura fiscala.

Se excepteaza de la obligatia emiterii bonurilor fiscale:

a) comertul ocazional cu produse agricole efectuat de producatorii agricoli individuali in piete, targuri, oboare sau alte locuri publice autorizate, livrarile de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcari auto a caror contravaloare se incaseaza prin automate, precum si activitatile de jocuri de noroc desfasurate cu mijloace tehnice de joc ce functioneaza pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;

b) serviciile de alimentatie publica efectuate in mijloace de transport public de calatori;

c) vanzarea de ziare si reviste prin distribuitori specializati;

d) transportul public de calatori pe baza de bilete sau abonamente tiparite conform legii, precum si cu metroul;

e) activitatile pentru care incasarile se realizeaza pe baza de bonuri cu valoare fixa tiparite conform legii bilete de acces la spectacole, muzee, expozitii, targuri si oboare, gradini zoologice si gradini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc si altele similare;

f) activitatile de asigurari si ale caselor de pensii, precum si activitatile de intermedieri financiare, inclusiv activitatile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activitatile de schimb valutar cu numerar si substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decat operatiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta institutiilor de credit, apartinand acestor institutii, precum si cele efectuate prin intermediul automatelor de schimb valutar;

Operare SAGA. Exemple practice si recomandari

Vezi detalii

Marea carte verde a monografiilor contabile

Vezi detalii

Contabilitatea operatiunilor de transport si logistica

Vezi detalii

g) activitatile desfasurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implica crearea unei societati comerciale;

h) vanzarea obiectelor de cult si serviciile religioase prestate de institutiile de cult;

i) comertul cu amanuntul prin comis-voiajori, precum si prin corespondenta, cu exceptia livrarilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine si unitatile de alimentatie publica, pe baza de comanda;

j) serviciile de instalatii, reparatii si intretinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;

k) vanzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de catre agentiile de turism, definite potrivit legii;

l) furnizarea la domiciliul clientului a energiei electrice si termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobila, de posta si curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de Internet;

m) efectuarea lucrarilor de constructii, reparatii, amenajari si intretinere de locuinte;
n) serviciile medicale cu plata prestate la domiciliul sau la locul de munca al clientului;

Potrivit art. 4 din Normele metodologice de aplicare ale O.U.G. nr. 28/1999 nu este obligatorie utilizarea casei de marcat de catre firmele care nu desfasoara permanent activitati de vanzare cu amanuntul.

Prin livrari de bunuri cu amanuntul si prestari de servicii direct catre populatie se intelege acele activitati desfasurate cu caracter permanent. Nu intra in aceasta categorie eventualele livrari de bunuri si prestari de servicii direct catre persoane fizice efectuate intamplator de catre agentii economici, altii decat comerciantii cu amanuntul.

Sistemul de vanzare cu amanuntul si vanzarea cu ridicata, precum si alte notiuni economice legate de tehnicile comerciale de vanzare sunt definite  prin O.G. nr. 99 din 29 august 2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata (M.Of. nr. 424 din  1 septembrie 2000) aprobata prin Legea nr. 650/2002.

Din aceste acte normative, am selectat pentru dvs. semnificatia legala a urmatoarelor notiuni utilizate in legislatia financiara: 

* comerciant: persoana fizica sau juridica autorizata sa desfasoare activitati de comercializare a produselor si serviciilor de piata;

* comert cu ridicata/de gros: activitatea desfasurata de comerciantii care cumpara produse in cantitati mari in scopul revanzarii acestora in cantitati mai mici altor comercianti sau utilizatori profesionali si colectivi;

* comert cu amanuntul/de detail: activitatea desfasurata de comerciantii care vand produse, de regula, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;

* consumator:  orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse sau servicii in afara activitatii profesionale;

In concluzie, utilizarea facturii  si a chitantei este permisa numai pentru sistemul de vanzare cu ridicata si numai in situatia in care aveti organizate gestiuni separate.

Pentru comercializarea de bunuri catre populatie, la pret cu amanuntul, aveti obligatia sa achizitionati si sa utilizati casa de marcat. in calitate de utilizator al casei de marcat, aveti  obligatia sa eliberati  clientilor dumneavoastra  bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate cu amanuntul. La cererea clientilor trebuie sa emiteti si factura.

Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 28/1999 prevad insa ca, pentru livrarile de bunuri catre persoanele fizice efectuate intamplator de catre agentii economici, altii decat comerciantii cu amanuntul, nu este obligatorie emiterea bonurilor fiscale, fara insa a defini caracterul intamplator al acestor operatiuni. Acest fapt ramane din pacate la aprecierea organelor de control.