Modernizare imobil luat in comodat. Inspectorii refuza deductibilitatea TVA. Cum va proceda firma?

Tags: modernizare imobil comodat, contract de comodat, codul fiscal, cheltuieli modernizare, tva

In cazul de mai jos, in urma unui control fiscal ANAF, nu este recunoscut TVA-ul dedus la modernizarea sediului cu activitate de birouri argumentand ca potrivit Codului civil la contractele de comodat nu se fac modernizari, ci doar reparatii. Se mentioneaza ca ar fi putut fi modernizat sediul daca ar fi existat un contract de inchiriere. Vom vedea ce tratament fiscal se aplica.

Iata raspunsul oferit de specialist:


Abordarea este gresita intrucat nu exista niciun articolul din Titlul VI din vechiul Cod fiscal care sa conditioneze in vreun fel deductibilitatea TVA de modalitatea in care bunul este la dispozitia persoanei impozabile. Singura conditie este ca bunul sa fi utilizat in folosul operatiunilor taxabile ale persoanei impozabile respective, iar achizitiile sa fie reale si sa justificate cu documente conform art. 145 alin. 2 lit. a si art. 146 alin. 1 lit. a din Codul fiscal in vigoare pana la 31 decembrie 2015.

De altfel, acest lucru rezulta chiar din prevederile art. 149 alin. 1 lit. a din Codul fiscal care defineste bunurile de capital ca incluzand si operatiunile de constructie, transformare sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv reparatiile ori lucrarile de intretinere a acestor active, chiar in conditiile in care astfel de operatiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de inchiriere, leasing sau al oricarui alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispozitia unei alte persoane.

Cu alte cuvinte, textul de lege prevede expres ca modernizarile sunt bunuri de capital (bineinteles, daca se respecta si celelalte conditii) si daca ele sunt efectuate de beneficiarul unui contract de inchiriere sau al oricarui alt tip de contract prin care un bun imobil este pus la dispozitia acestuia, cum poate fi, spre exemplu, si contractul de comodat, prin care bunul imobil este pus la dispozitia beneficiarului pentru a se folosi de el fara plata (spre deosebire de inchiriere, in care folosinta bunului este data in schimbul unui pret - chiria).

In acelasi sens pledeaza chiar si prevederile pct. 135^1 din Normele metodologice date in aplicarea art. 61 din vechiul Cod fiscal conform carora in valoarea bruta a veniturilor din cedarea folosintei bunurilor este inclusa si valoarea investitiilor la bunurile mobile si imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau ale altui detinator legal, care fac obiectul unor contracte de cedare a folosintei bunurilor, inclusiv al contractelor de comodat, si care sunt efectuate de cealalta parte contractanta.

In fond, argumentatia care face trimitere la Codul civil scapa din vedere faptul ca nici in cazul contractelor de inchiriere nu exista vreo prevedere legala care sa oblige in vreun fel chiriasul sa efectueze modernizari ori investitii la bunul inchiriat, ci dimpotriva, este chiar obligatia proprietarului sa asigure repararea si mentinerea in stare de siguranta in exploatare si de functionare a cladirii inchiriate.

Faptul ca partile convin prin contract (fie el de inchiriere, fie de comodat) ca beneficiarul (chirias, comodatar) sa efectueze el insusi eventuale lucrari de amenajare, modernizare ori transformare a bunului tine doar de negocierea partilor si nicidecum de indeplinirea ori neindeplinirea vreunei obligatii prevazute de Codul civil.

In concluzie, diferenta de tratament nu se justifica, in conditiile in care chiar textul de lege face trimiteri la modernizari asupra bunului ce face obiectul oricarui tip de contract prin care activele fixe corporale se pun la dispozitia unei alte persoane, iar comodatul este un astfel de contract.


Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Constanta Popa - Economist