Cand nu deducem cheltuielile aferente vehiculelor aflate folosinta contribuabilului?

Tags: deducere, cheltuieli, bunuri, deductibilitate, comodatar, vehicule, contract de comodat

Urmeaza sa identificam situatiile in care, in cazul unui contract de comodat, avand ca obiect un autoturism, NU este permisa deducerea a 50% din cheltuielile cu combustibilul si piesele de schimb, in cazul in care masina NU este folosita numai in scopul desfasurarii activitatii economice.

Ca exemplu concret, in urma unui control, unei societatii i s-a transmis ca nu poate deduce nici 50% din cheltuielile mentionate anterior daca autoturismul NU este proprietatea societatii.

Potrivit art. 21 alin. (4) lit. t) din Codul fiscal, nu sunt deductibile sumele reprezentand 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice, cu o masa totala maxima autorizata care sa nu depaseasca 3.500 kg si care sa nu aiba mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzand si scaunul soferului, aflate in proprietatea sau in folosinta contribuabilului.

Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situatiile in care vehiculele respective se inscriu in oricare dintre categoriile mentionate la pct. 1 – 5  din cuprinsul art. 21 alin. (4) lit. t) din Codul fiscal. Cheltuielile care intra sub incidenta acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea, iar modalitatea de aplicare a acestor prevederi este stabilita prin Normele metodologice de aplicare.

De asemena, conform cu pct. 49 indice 2 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 21 alin. (4) lit. t) din Codul fiscal, regulile de deducere, termenii si expresiile utilizate, conditiile in care vehiculele rutiere motorizate, supuse limitarii fiscale, se considera a fi utilizate exclusiv in scopul activitatii economice sunt cele prevazute la pct. 45 indice 1 din normele metodologice date in aplicarea art. 145 indice 1 din Codul fiscal din Titlul VI „Taxa pe valoarea adaugata". Pct. 45 indice 1 alin. (1) dat in aplicarea art. 145 indice 1 alin. (1) din Codul fiscal precizeaza ca prin cheltuieli legate de vehiculele aflate in proprietatea sau in folosinta persoanei impozabile se intelege orice cheltuieli direct atribuibile unui vehicul, cum sunt cheltuielile de reparatii, de intretinere, cheltuielile cu lubrifianti, cu piese de schimb, cheltuielile cu combustibilul utilizat pentru functionarea vehiculului.

Totodata, imprumutul de folosinta sau comodatul reprezinta contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil (sau imobil) celeilalte parti, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp. Comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat in conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, in lipsa, dupa natura bunului. Comodatarul suporta cheltuielile pe care le-a facut pentru a folosi bunul. Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute la incheierea contractului, atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a opus efectuarii lor ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi instiintat in timp util. Temeiul il reprezinta art. 2146 si urmatoarele din Codul civil.

Din acest punct de vedere este de recomandat ca suportarea cheltuielilor direct atribuibile vehiculului care face obiectul imprumutului de folosinta, de natura celor metionate mai sus, sa fie expres mentionate in contractul de comodat ca fiind in sarcina comodatarului drept cheltuilei pe care acesta le face pentru a putea folosi bunul.
Prin urmare, limitarea deductibilitatii cheltuielilor prevazute de art. 21 alin. (4) lit. t) din Codul fiscal se aplica si in cazul vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice aflate in folosinta contribuabilului ca urmare a incheierii unui contract de comodat in conditiile mai sus prezentate.

Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro