Studiu de caz: Scoaterea din evidenta a creantei unei societati aflate in procedura de faliment

Problema:O societate persoana impozabila stabilita in Romania, inregistrata in scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal are o creanta asupra unei alte societati persoana impozabila stabilita ...

Problema:
O societate persoana impozabila stabilita in Romania, inregistrata in scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal are o creanta asupra unei alte societati persoana impozabila stabilita in Romania, inregistrata in scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, pentru bunurile livrate acesteia la data de 31 ianuarie 2007.

La data de 31 ianuarie 2009, societatea creditoare doreste scoaterea din evidenta a creantei, deoarece societatea debitoare se afla in procedura de faliment.

Daca valoarea creantei va fi diminuata cu valoarea TVA colectate conform facturii?

Solutie oferita in august 2009:
In debitul contului 411 "Clienti" se inregistreaza valoarea la pret de vanzare a bunurilor livrate si serviciilor prestate, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Din punct de vedere al calculului profitului impozabil, conform pct. 53 din normele metodologice de aplicare a Titlului II din Codul fiscal, creantele asupra clientilor reprezinta sumele datorate de clientii interni si externi pentru produse, semifabricate, materiale, marfuri etc. vandute, lucrari executate si servicii prestate, pe baza de facturi, inregistrate dupa 1 ianuarie 2004 si neincasate intr-o perioada ce depaseste 270 de zile de la data scadentei.

Conform pct. 184 din Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene,  datoriile din credite comerciale constituie obligatii de plata a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la sau expediate de furnizori si care au fost facturate, sau a caror plata a fost convenita in mod oficial cu furnizorii. Daca bunurile au fost facturate cu TVA aferenta ca urmare a aplicarii dispozitiilor legale privind TVA din Codul fiscal, datoria clientului fata de furnizor de bunuri/prestatorul de servicii si respectiv creanta furnizorului/prestatorului asupra clientului este constituita din pretul de vanzare a bunurilor livrate/serviciilor prestate si taxa pe valoarea adaugata aferenta si prin urmare anularea creantei in acest caz se efectueaza la valoarea constituita din pretul operatiunii si taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Asociatiile de Proprietari in 2020

Vezi detalii

Prevenirea si combaterea spalarii banilor. Obligatii procedurale si sanctiuni

Vezi detalii

Manual de Politici Contabile

Vezi detalii

Conform art. 138 din Codul fiscal, bazei de impozitare a taxei pe valoarea adaugata pentru livrari de bunuri si prestari de servicii se ajusteaza in sensul reducerii in urmatoarele situatii:

a) daca a fost emisa o factura si, ulterior, operatiunea este anulata total sau partial, inainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
b) in cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea ori preturile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, in conditiile anularii totale ori partiale a contractului pentru livrarea sau prestarea in cauza, declarata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, sau in urma unui arbitraj, ori in cazul in care exista un acord scris intre parti;
c) in cazul in care rabaturile, remizele, risturnele si celelalte reduceri de pret prevazute la art. 137 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal ce nu intra in baza de impozitare sunt acordate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
d) in cazul in care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisa incepand cu data pronuntarii hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, hotarare ramasa definitiva si irevocabila;
e) in cazul in care cumparatorii returneaza ambalajele in care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.

Procedura de ajustare este stabilita la pct. 20 din normele metodologice, unde se precizeaza ca furnizorii de bunuri si/sau prestatorii de servicii isi ajusteaza baza impozabila a taxei dupa efectuarea livrarii/prestarii, sau dupa facturarea livrarii/prestarii chiar daca livrarea/prestarea nu au fost efectuate dar evenimentele prevazute la art. 138 din Codul fiscal intervin ulterior facturarii si inregistrarii taxei in evidentele persoanei impozabile.

Ajustare se efectueaza de furnizorii/prestatorii care trebuie sa emita facturi cu valorile inscrise cu semnul minus cand baza de impozitare se reduce sau, dupa caz, fara semnul minus, daca baza de impozitare se majoreaza, care vor fi transmise si beneficiarului. Beneficiarii au obligatia sa ajusteze dreptul de deducere exercitat initial numai pentru operatiunile prevazute la art. 138 lit. a) - c) si e) din Codul fiscal, nu si in situatia in care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului.

Ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adaugata, in situatia in care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului prevazuta la art. 138 lit. d) din Codul fiscal este permisa numai daca data declararii falimentului beneficiarilor a intervenit dupa data de 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile emise inainte de aceasta data, daca contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori taxa pe valoarea adaugata aferenta consemnata in aceste facturi nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului.

In cazul din exemplul nostru ajustarea este permisa incepand cu data pronuntarii hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii de faliment prevazute de Legea nr. 85/2006 ramase definitive si irevocabile, cand se poate emite factura de ajustare cu valorile inscrise cu semnul minus pentru reducerea bazei de impozitare si anularea taxei datorate, transmiterea facturii de ajustare beneficiarului in acest caz nu este obligatorie.

Reglementarea de la art. 138 lit. d) din Codul fiscal, are ca scop diminuarea pierderii cu valoarea TVA pe care o suporta furnizorului/prestatorului, deoarece clientul nu a achitat valoarea livrarii/prestarii.

Drepturile de proprietate intelectuala asupra continutului acestui articol apartin Editurii Rentrop & Straton. Articolul poate fi preluat in limita a 500 de caractere, cu conditia sa fie insotit de textul: "Sursa: Portalul info TVA.ro" si link catre www.infotva.ro . In caz contrar, vom actiona conform legilor privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala.

Articol adaugat in 27 august 2009