Studiu de caz: Regimul TVA in cazul achizitiei unui program informatic

Tags: legea 571/2003, codul fiscal, tva

Regimul TVA dispune, poate, de cea mai variata gama de prevederi, multe dintre acestea fiind diferentiate si de cota aplicata in ceea ce priveste anumite bunuri sau servicii. Cum trebuie sa procedeze

Regimul TVA dispune, poate, de cea mai variata gama de prevederi, multe dintre acestea fiind diferentiate si de cota aplicata in ceea ce priveste anumite bunuri sau servicii. Cum trebuie sa procedeze insa o societate din Romania, platitoare deTVA, care efectueaza un import de program informatic furnizat de un stat care nu e membru UE? Exista, in acest caz, o obligatie de plata a TVA in Romania?

Din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata, art. 1251 alin.(1) punctul 26 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal defineste serviciile furnizate pe cale electronica ca fiind: furnizarea si conceperea de site-uri informatice, mentenanta la distanta a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - si actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte si de informatii si punerea la dispozitie de baze de date, furnizarea de muzica, de filme si de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea si difuzarea de emisiuni si evenimente politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice, de divertisment si furnizarea de servicii de invatamant la distanta. Atunci cand furnizorul de servicii si clientul sau comunica prin curier electronic, aceasta nu inseamna in sine ca serviciul furnizat este un serviciu electronic.

Conform Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, furnizarea de programe informatice software standard pe discheta sau pe un alt purtator de date, insotita de licenta obisnuita care interzice copierea si distribuirea acestora si care permite doar instalarea lor pe un anumit numar de statii de lucru, care este egal cu numarul de dischete sau de alte suporturi purtatoare de date furnizate, constituie livrare de bunuri conform art. 128 din Codul fiscal.

Pct. 7 alin. (11) stabileste ca sunt considerate prestari de servicii urmatoarele:

   a) furnizarea de programe informatice software standard prin internet sau prin orice alta retea electronica si care este in principal automatizata, necesitand interventie umana minima, fiind un serviciu furnizat pe cale electronica, conform art. 1251 alin. (1) pct. 26 din Codul fiscal;

   b) furnizarea de licente in cadrul unui contract de licenta privind programele informatice software, care permite clientului instalarea programului software pe diverse statii de lucru, impreuna cu furnizarea de programe software standard pe discheta sau pe un alt purtator de date, conform art. 129 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal.

   c) furnizarea de programe informatice software personalizate, chiar si in cazul in care programul software este furnizat pe discheta sau pe un alt purtator de date. Programul software personalizat reprezinta orice program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale clientilor, conform cerintelor exprimate de acestia.

In consecinta, in functie de  modul de efectuare a acestei achizitii (prin internet sau pe discheta ori alt purtator de date), de tipul programului (standard sau personalizat), in conformitate cu prevederile legale mai sus redate achizitia efectuata constituie fie un import de bunuri, fie o achizitie de servicii. In functie de incadrarea operatiunii drept import sau achizitie de servicii se vor stabili obligatiile ce ii revin societatii cu privire la taxa pe valoare adaugata, astfel:

1. Operatiunea efectuata constituie achizitie de servicii:
Serviciilor furnizate pe cale electronica li se aplica regula generala prevazuta la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, potrivit careia locul de prestare a serviciilor catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare este locul unde respectiva persoana care primeste serviciile isi are stabilit sediul activitatii sale economice. Daca serviciile sunt furnizate catre un sediu fix al persoanei impozabile, aflat in alt loc decat cel in care persoana isi are sediul activitatii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se afla respectivul sediu fix al persoanei care primeste serviciile. In absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabila care primeste aceste servicii isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

Conform pct. 13 alin. (13) din normele metodologice date in aplicarea acestui articol, serviciile pentru care se aplica prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, de care beneficiaza persoane impozabile stabilite in Romania si care sunt prestate de un prestator persoana impozabila care nu este stabilit in Romania, au locul prestarii in Romania, fiind aplicabile cotele de TVA prevazute la art. 140 din Codul fiscal sau, dupa caz, scutirile de TVA prevazute la art. 141, 143, 144 sau 1441 din Codul fiscal.

Astfel, pentru serviciul achizitionat de societate, se mentine obligatia la plata TVA-ului in Romania daca furnizorul nu este stabilit pe teritoriul Tomaniei sau nu este considerat a fi stabilit pentru aceste prestari de servicii pe teritoriul Romaniei. In acest caz, potrivit art.157 alin. (2), se va  evidentia in decontul de taxa, atat ca taxa colectata, cat si ca taxa deductibila, in limitele si in conditiile stabilite la art. 145-1471, taxa pe valoare adaugata aferenta achizitiei.

In Formularul (300) "Decont de taxa pe valoarea adaugata" aprobat prin OANAF 183/2011 operatiunea se raporteaza la randurile 7 si 19 - "Achizitii de bunuri, altele decat cele de la rd. 5 si 6, si achizitii de servicii pentru care beneficiarul din Romania este obligat la plata TVA (taxare inversa)".

2. Operatiunea efectuata constituie import de bunuri:

Potrivit art. 131 lit. a) din Codul fiscal, importul de bunuri reprezinta intrarea pe teritoriul Comunitatii de bunuri care nu se afla in libera circulatie in intelesul art. 24 din Tratatul de infiintare a Comunitatii Europene. Art. 1511 stabileste ca plata taxei pentru importul de bunuri supus taxarii este obligatia importatorului. In acest sens, pct. 59 din normele metodologice date in aplicarea acestui articol stabileste ca importatorul care are obligatia platii taxei pentru un import de bunuri taxabil este:

   a) cumparatorul catre care se expediaza bunurile la data la care taxa devine exigibila la import sau, in absenta acestui cumparator, proprietarul bunurilor la aceasta data. Prin exceptie, furnizorul bunului sau un furnizor anterior poate opta pentru calitatea de importator. Orice livrari anterioare importului nu sunt impozabile in Romania;

   b) furnizorul bunurilor, pentru livrarile de bunuri care sunt instalate sau asamblate in interiorul Romaniei de catre furnizor ori in numele acestuia si daca livrarea acestor bunuri are loc in Romania in conditiile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sau cumparatorul catre care se expediaza bunurile, daca acesta a optat pentru calitatea de importator;

   c) proprietarul bunurilor, pentru bunurile importate in vederea efectuarii de operatiuni de inchiriere sau leasing in Romania;

   d) persoana care reimporta in Romania bunurile exportate in afara Comunitatii, pentru aplicarea scutirilor prevazute la art. 142 alin. (1) lit. h) si i) din Codul fiscal;

   e) proprietarul bunurilor sau persoana impozabila inregistrata conform art. 153 din Codul fiscal, care importa bunuri in Romania:

   1. in regim de consignatie sau stocuri la dispozitia clientului, pentru verificarea conformitatii ori pentru testare. Beneficiarul inregistrat conform art. 153 din Codul fiscal poate fi importatorul bunurilor care are obligatia platii taxei pentru respectivul import, cu conditia ca bunurile respective sa fie cumparate de acesta sau daca nu le achizitioneaza sa le reexporte in afara Comunitatii;

   2. in vederea repararii, transformarii, modificarii sau prelucrarii acestor bunuri, cu conditia ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operatiuni sa fie reexportate in afara Comunitatii sau sa fie achizitionate de catre persoana impozabila inregistrata conform art. 153 din Codul fiscal care a efectuat importul.

Orice persoana care nu este obligata la plata taxei pentru un import conform acestor prevederi, dar pe numele careia au fost declarate bunurile in momentul in care taxa devine exigibila conform art. 136 din Codul fiscal, nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente importului respectiv decat in situatia in care va aplica structura de comisionar, respectiv va refactura valoarea bunurilor importate si taxa pe valoarea adaugata aferenta catre persoana care ar fi avut calitatea de importator. Persoanele impozabile care au obligatia platii taxei in calitate de importatori au dreptul sa deduca taxa in limitele si in conditiile stabilite la art. 145-1472 din Codul fiscal.

Taxa pe valoare adaugata aferenta produselor importate se raporteaza la Randul 21 - "Achizitii de bunuri si servicii taxabile cu cota de 24%" al Formularului 300 - "Decont de TVA". 

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri