Anularea dreptului de deducere prin inspectia fiscala privind TVA. Cum se pot recupera sumele considerate nedeductibile?

Tags: inspectie fiscala, deducere, rambursare tva, facturi stornate

In analiza de mai jos, discutam despre o societate careia, in urma unui control pentru rambursare TVA aferenta trimestrului I, nu i s-a acordat drept de rambursare pentru "Servicii de consultanta proiect comercial". Acestea sunt incadrate in raportul de inspectia fiscala drept cheltuieli nedeductibile (art. 21 alin. (4) din Codul Fiscal) si nu pot fi sustinute ca fiind taxabile (art. 145 alin. (2) lit. a) operatiuni taxabile) cu mentiunea ca avand in vedere caracterul de maxima generalitate a documentelor acestea nu sunt de natura a proba prestarea efectiva a serviciilor.

Aceste facturi s-au primit stornate si refacute conform art. 159 alin. (1) lit. b din Codul fiscal cu toate anexele aferente. La un nou control de rambursare TVA in trimestrul III aceste facturi nu au fost luate in calcul pe acelasi principiu. Vom vedea in ce masura firma isi mai poate recupera aceste sume.

Suma TVA pentru care s-a anulat dreptul de deducere poate fi recuperata numai in situatia in care  se poate justifica faptul ca serviciile respective pot fi utilizate, efectiv,  pentru  realizarea  de operatiuni taxabile, astfel incat sa fie indeplinita conditia de la art. 145 alin. (2) la care ati facut referire, temei legal mentionat, probabil, si in Decizia de impunere intocmita de catre organul de inspectie fiscala.
        
Astfel, suma TVA aferenta studiului ar putea fi dedusa numai in situatia in care proiectul comercial s-ar realiza  in functie de rezultatele studiului primit, astfel incat sa se poata justifica realitatea si necesitatea serviciilor prestate de catre consultant, adaptate cerintelor societatii pe care o reprezentati, fara a mai fi imputabil caracterul general al concluziilor cuprinse in studiu.
         
In acest caz, studiul poate fi considerat o investitie efectuata de catre societate in dezvoltarea activitatii, fiind aplicabile  concluziile urmatoarelor cazuri ale  Curtii Europene de Justitie:

-    cazul C-110/94 (INZO), conform caruia chiar si prima cheltuiala de investitie in scopul unei activitati poate fi considerata activitate economica in sensul art. 4 din Directiva a VI-a (in prezent art. 9 din Directiva 112/2006/CE);
-    C-268/83 (ROMPELMAN). La paragraful 15 din Cazul INZO se face trimitere la paragraful 22 din Cazul Curtii Europene de Justitie C-268/83 (ROMPELMAN) conform caruia Curtea sustine ca activitatile economice prevazute la art. 4(1) din Directiva a VI-a pot consta in cateva tranzactii consecutive si aceste activitati preparatorii, cum ar fi achizitia de bunuri, de proprietati imobiliare, trebuie tratate ca reprezentand activitate economica. De asemenea, la paragraful 23 din Cazul INZO se face trimitere la paragraful 24 din Cazul ROMPELMAN unde Curtea a statuat ca este obligatia persoanei care solicita deducerea taxei pe valoarea adaugata sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii si art. 4 din Directiva a VI-a nu impiedica autoritatile fiscale sa solicite dovezi obiective care sa sustina intentia declarata de a desfasura activitate economica dand nastere la activitati  taxabile.

In concluzie, in situatia in care nu veti prezenta suficiente dovezi echipei de inspectie fiscala pentru a demonstra ca studiul a contribuit la dezvoltarea si extinderea  activitatii  economice a societatii, suma TVA deductibila inscrisa in factura prestatorului nu se va putea recupera de la bugetul statului.  

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Georgeta Serban Matei - Consultant fiscal si expert contabil