Studii de caz: Impozitul pe profit, impozitul forfetar, lichidare

Intrebare:Societatea noastra cu data de 25.06.2009 a inceput procedura de dizolvare si lichidare simultana, conform art. 235 din Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, si radierea societatii va ...

Intrebare:

Societatea noastra cu data de 25.06.2009 a inceput procedura de dizolvare si lichidare simultana, conform art. 235 din Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, si radierea societatii va fi la sfarsitul lunii spetembrie 2009. Sentinta judecatorului delegat a fost data la 28.06.2009.

Va rugam sa ne precizati pana cand, la ce data, trebuie sa calculam impozitul pe forfetar in aceasta situatie ? Va rugam sa ne precizati daca, in cazul in care firma este dizolvata (si nu lichidata si radiata - celelalt celelalte etape), ne incadram la impozitul forfetar?

Raspuns:

Conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 mai 2009, societăţile comerciale care realizează un impozit pe profit mai mic decât suma minimă stabilită în mod expres prin actul normativ invocat, sunt obligate la plata unui impozit calculat în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent.

Prevederea se aplică tuturor societăţilor comerciale, cu excepţia:

· asocierilor fără personalitate juridică dintre persoanele juridice străine şi persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România sub această formă,

· asocierilor fără personalitate juridică dintre persoanele fizice nerezidente şi persoanele juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate,

· persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o societate din

România,

Contabilitatea operatiunilor de transport si logistica

Vezi detalii

Autoturisme pe firma. Regim fiscal-contabil

Vezi detalii

Contabilitatea HORECA. Monografii contabile si cazuri practice

Vezi detalii

· trezoreria statului,

· instituţiile publice,

· fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat,

· cultele religioase, pentru veniturile impozabile,

· instituţiile din învăţământul particular, acreditate sau autorizate, pentru veniturile impozabile,

· asociaţiile de proprietari şi asociaţiile de locatari, recunoscute ca asociaţii de proprietari, pentru veniturile impozabile,

· Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar,

· Fondul de compensare a investiţiilor,

· organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale, pentru veniturile impozabile,

· societăţile prevăzute la art. 38, Titlul II din Codul fiscal, care, potrivit legilor specifice, mai beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit.

Articolul 18, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, şi pct. 11⁵ din normele metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 488/2009, prevede că persoanele juridice care se află în inactivitate temporară nu calculează impozitul minim. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispune că societăţile pot solicita regimul de declarare derogatoriu în caz de inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerţului conform prevederilor art. 237.

În caz de inactivitate temporară, pentru perioade mai mari de 12 luni, dar nu mai mult de 3 ani consecutivi, precum şi în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit depunerea declaraţiilor fiscale poate fi făcută conform unui regim de declarare derogatoriu.

Regimul de declarare derogatoriu se solicită de plătitorii de impozite şi taxe la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al acestora, prin depunerea unei cereri.

Pentru a beneficia de regimul de declarare derogatoriu, procedura dată în aplicarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1221/2009 prevede că persoana juridică trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:

a) să nu desfăşoare nici un fel de activitate;

b) să nu obţină venituri din exploatare, venituri financiare venituri extraordinare şi/sau alte elemente similare veniturilor;

c) să nu dispună de personal angajat şi să nu plătească venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului;

d) să figureze în evidenţa fiscală cu toate obligaţiile declarative şi de plată îndeplinite;

e) să nu aibă în curs de soluţionare un decont cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare sau o cerere de restituire a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;

f) să nu facă obiectul unei acţiuni de inspecţie fiscală, în curs de derulare;

g) să nu fie înscrisă în lista contribuabililor inactivi;

h) inactivitatea temporară să fie înscrisă la registrul comerţului.

Organul fiscal soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data depunerii şi comunică în scris plătitorului atât perioada pentru care regimul de declarare derogatoriu a fost aprobat, cât şi condiţiile în care acesta a fost aprobat.

Sunt supuse regimului de declarare derogatoriu următoarele declaraţii:
1. formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat", cod 14.13.01.9/bs,

2. formularul 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit", cod 14.13.01.04,

3. formularul 102 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul asigurărilor sociale şi fondurilor speciale”, cod 14.13.01.40,

4. formularul 103 „Declaraţie privind accizele” cod 14.13.01.03/a,

5. formularul 104 „Declaraţie privind distribuirea între asociaţi a veniturilor şi cheltuielilor”, cod 14.13.01.01/dv,

6. formularul 120 „Decont privind accizele”, cod 14.13.01.03,

7. formularul 130 "Decont privind impozitul la ţiţeiul din producţia internă", cod 14.13.01.05,

8. formularul 300 ”Decont de taxă pe valoarea adăugată”, cod 14.13.01.02.

Spre deosebire de prevederile art. 237 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 227 stabileşte condiţiile în care o societate se dizolvă. În cazul prezentat de d-voastră considerăm că vă sunt aplicabile prevederile lit. d), în sensul că adunarea generală a hotărât acest lucru. Dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii de lichidare.

Dizolvarea fără lichidare poate avea loc, în mod special, în cazul fuziunii ori divizării.

Din momentul dizolvării, societatea nu mai poate întreprinde noi operaţiuni.

Societăţile comerciale care încetează să mai existe în cursul unui an fiscal au obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul pe profit până la data depunerii situaţiilor financiare la registrul comerţului.

Impozitul pe profit, în cazul dizolvării se calculează ca diferenţă între toate veniturile realizate, inclusiv veniturile rezultate din dizolvare (lichidare) şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, inclusiv cele din dizolvare (lichidare).

În contextul legislativ mai sus prezentat şi în concordanţă cu dispoziţiile pct. 11⁵ din Normele de aplicare ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 488, rezultă că numai în cazul suspendării activităţii unei societăţi nu se aplică prevederile art. 18, alin. (2).

Până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti privind dizolvarea, societatea este obligată la calculul profitului impozabil şi implicit, la plata impozitului minim dacă impozitul pe profit este mai mic decât suma stabilită în conformitate cu tranşele de venit.