Despre vot, numai de bine

Tags: editorial, tatiana grigore, vot, alegeri, populatie, incredere, afaceri

Am studiat in aceasta tara si am fost dezamagita de modul in care functioneaza sistemul educational. Cred ca inca din primele clase mi-am dat seama cat de putine functioneaza cum trebuie, cat de putin iti sunt incurajate eforturile de a face ceea ce iti doresti sa faci si, mai grav, cat de putin iti sunt directionate catre ceea ce ai putea face cel mai bine in vreme ce ti-ar si placea sa faci munca respectiva.

Inveti sa te descurci si nu prea odata cu trecerea anilor. Inveti sa depasesti socul de a te fi trezit nepregatit pe piata muncii, de a-ti fi cautat luni de zile un job. Inveti ca fara resurse in spate, fara putina lupta cu tine, fara putina disperare, nu reusesti sa te aduni, nu reusesti sa ai un job bine platit si sa simti ca apartii unui loc, unui spatiu, ca ai cladit si tu ceva pana la o varsta.

Dar incerci. Fiindca romanul o sa incerce pana in ultima clipa, o sa spere, o sa creada. Cu toate acestea, sa crezi si in ceasul al 12-lea ca inca o sa fie bine intr-un sistem in care doar candidatii se schimba nu prea mai e motiv de bucurie.

Nu s-a schimbat nimic, concret. Spitalele continua sa se degradeze impreuna cu personalul. Esti tratat in continuare la fel, se tipa si se va tipa in continuare la tine, tu, bolnav, pacient, om care a platit salariile medicilor si asistentilor din munca lui, ani de zile. Platesti tot, banii tai s-au dus in gol, in alte buzunare.

"O sa plecam cu totii in alta tara si o sa va lasam sa muriti pe capete!". E fraza rostita de un medic la fel de dezamagit, e fraza care mi-a ramas in minte si care, alaturi de experientele din sistemul de stat, ma va face sa ma indrept intotdeauna catre cel privat.

"Astia ne sufoca, statul nu te ajuta nicicum, iti da in cap", imi spune un om care incearca de ani de zile sa construiasca o afacere. O afacere care a ramas la acelasi nivel, o afacere atat de frumoasa care ar fi meritat sa depaseasca de multa vreme granitele acestei tari.

Ramanem insa fara aer. Cu ultima speranta, merg la vot. Merg fiindca aleg sa am, pentru ultima oara, incredere. Aleg stiind ca bucuria cea mai mare a coruptiei e sa aiba in fata o populatie imbatranita. Aleg stiind ca in functie de ceea ce se va intampla, voi sti ce am de facut mai departe. Ca asta, alaturi de multi alti oameni, e ultima sansa pe care i-o mai ofer Romaniei.