Pret de inregistrare bunuri iesite din gestiune. Se poate renunta la coeficientul de repartizare a diferentelor de pret?

Tags: diferente de pret, coeficient de repartizare, omfp 1802/2014, fifo, gestiune, inregistrare bunuri

In analiza de mai jos, subiectul nostru il reprezinta societatea X (producatoare de materiale) care utilizeaza coeficientul de repartitie pentru repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor. Conform OMFP 1802/2014 se precizeaza: "Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite."

Vom vedea care este modalitatea de a calcula valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, precum si in ce conturi se inregistreaza suma rezultata. De asemenea, vom vedea care ar fi modalitatea cea mai usoara de a nu mai utiliza acest coeficient de repartitie.

Pretul de inregistrate al bunurilor iesite din gestiune, la care se face referire la pct. 286 din Reglementarile contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, aprobate prin OMFP 1802/2014 se determina prin aplicarea uneia din metodele descrise la pct. 96 din reglementari, respectiv:  metoda costului mediu ponderat – CMP,  metoda primul intrat-primul iesit – FIFO si  metoda ultimul intrat-primul iesit – LIFO.

Modalitatea de calcul se detaliaza de societate prin manualul de politici contabile si se bazeaza pe aplicarea uneia dintre cele trei metode. Cea mai utilizata metoda este FIFO potrivit careia bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului urmator, in ordine cronologica.

Valoarea la pret de inregistrare a bunurilor iesite din gestiune se inregistreaza in creditul conturilor in care s-au inregistrat bunurile la momentul intrarii lor in gestiune (spre exemplu, 301 "Materii prime", 345 "Produse finite"). Separat, diferentele de pret aferente acestor bunuri, determinate cu ajutorul coeficientului de repartizare se contabilizeaza prin intermediul conturilor de diferente (spre exemplu, 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale", 348 "Diferente de pret la produse"), in debit sau in credit, in functie de natura diferentei (favorabila, nefavorabila).

Coefiecientul de repartizare este menit sa ajute la reflectarea valorii stocurilor la costul efectiv de achizitie ori de productie, dupa caz, atunci cand bunurile sunt inregistrate la pret (standard, prestabilit etc.) de inregistrare. El nu s-ar mai utiliza daca bunurile ar fi inregistrate la momentul intrarii in gestiune la cost efectiv (de achizitie, de productie). Daca in cazul materiilor prime, materialelor etc. aprovizionate de la furnizori este mai usor posibila inregistrarea la cost efectiv in momentul receptiei si intrarii in gestiune (caz in care s-ar putea renunta la inregistrarea bunurilor la  pret de inregistrare si, implicit, la calculul coeficientului de repartizare), in cazul produselor finite acest lucru este putin posibil intrucat determinarea costului de productie presupune efectuarea unei calculatii la finele perioadei de gestiune.



Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Constanta Popa - Economist

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri