Raspundere patrimoniala. Cum se constituie garantia de catre gestionar?

Tags: taxe si impozite, raspundere patrimoniala, constituirea garantiei, gestionar, codul muncii, legea 22/1969

Va prezentam mai jos modul in care este gestionata raspunderea in cazul in care o organizarie (care nu gestioneaza bani publici) are incadrat angajat in functia de casier caruia nu i se constituie garantie materiala.

Solutia consultantului:

In conformitate cu prevederile art. 11 - 13 din Legea 22/1969, constituirea garantiei se face prin contract incheiat in scris. Garantia in numerar va fi de minimum un salariu si de maximum trei salarii tarifare lunare ale gestionarului; ea nu va putea depasi valoarea bunurilor incredintate.

Garantia in numerar se retine in rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din castigul mediu pe o luna, dupa caz. Daca, din cauza altor retineri, ratele din contul garantiei in numerar nu pot fi retinute, gestionarul este obligat sa le depuna.
 
In conformitate cu prevederile art. 23 - 28 din Legea 22/1969, incalcarea dispozitiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage raspunderea materiala, disciplinara, administrativa, penala sau civila, dupa caz.
 
Angajatii raspund material, potrivit Codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni. Angajatul cu functie de conducere, precum si orice alt angajat vinovat de angajarea, trecerea sau mentinerea unei persoane in functia de gestionar fara respectarea conditiilor de varsta, studii si stagiu, precum si a dispozitiilor referitoare la antecedentele penale, raspund integral pentru pagubele cauzate de gestionar, in solidar cu acesta.

Aceeasi raspundere o are si cel vinovat de nerespectarea dispozitiilor referitoare la constituirea garantiei prevazute la Cap. III din Legea 22/1969 , in limita garantiei neconstituite.
 
Legea 22/1969 nu stabileste in mod expres sanctiunile pentru neconstituirea unei garantii de catre gestionar, insa acesta va raspunde patrimonial pentru pagubele materiale produse in conformitate cu prevederile Codului muncii.

Astfel, conform dispozitiilor art. 254 alin. (1) si (2) din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, fiind totodata scutiti de raspundere pentru pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
 
In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.

Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
 
In situatia in care paguba a fost produsa de mai multi salariati, sunt aplicabile prevderile art. 255 din Codul muncii, cuantumul raspunderii fiecaruia fiind stabilit in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei. Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
 
De asemenea, art. 169 - 170 din Codul munciipreved ca nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului neputand fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale.