Scoatere din gestiune marfa degradata. Cum procedam?

Tags: scoaterea din gestiune, marfa degradata, stocuri, impozit pe profit, codul fiscal

In cele ce urmeaza, vom vedea care sunt variantele prin care o societate in cazul in care doreste sa scoata din gestiune un stoc de marfa fara miscare achizitionat in perioada 1990-1995 reprezentand in mare parte piese auto ARO uzate moral. De asemenea, vom vedea care sunt implicatiile din punct de vedere al TVA si al impozitului pe profit.

Din cele expuse intelegem ca marfurile aflate in stoc nu sunt degradate , ci doar sunt nevandabile. Este importanta aceasta clarificare datorita tratamentului fiscal care poate fi diferit.

Astfel, va prezentam mai jos cateva aspecte legale si procedura care ar putea fi urmata.
Un prim pas ar fi numirea, pe baza unei decizii scrise, a unei comisii de inventariere care sa stabileasca situatia de fapt a bunurilor . Astfel, in urma inventarierii, comisia formata din persoane specializate, constata ca bunurile nu sunt vandabile. Aceasta constatare din Procesul verbal intocmit in urma inventarierii trebuie sa aiba la baza argumente si dovezi suficiente ca bunurile nu mai pot fi valorificate (sub nici o forma). Ca o sugestie, va recomandam sa luati in considerare posibilitatea valorificarii acestor bunuri, chiar si sub forma de deseuri.

Din punct de vedere contabil, conform reglementarilor legale in vigoare (Ordinul 1802/2014), cu ocazia efectuarii inventarierii, in listele de inventariere activele trebuie sa fie evidentiate la valoarea de inventar. La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudentei, potrivit caruia se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea contabila se evidentiaza distinct in contabilitate, in conturi de ajustari.

Ajustari pentru depreciere se constata inclusiv pentru stocurile fara miscare sau stocurile degradate. In cazul in care valoarea contabila a stocurilor este mai mare decat valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila neta, prin constituirea unei ajustari pentru depreciere.

Din punct de vedere contabil, la data constatarii sau a deciziei de a scoate stocul din evidente, in conditiile in care acesta nu mai poate fi reciclat sau valorificat in nici un mod, se intocmeste un proces verbal de declasare bunuri materiale. Pe baza acestui document, semnat de membrii comisiei numita prin decizie a conducatorului unitatii, se inregistreaza scoaterea din evidenta a stocului:
607 Cheltuieli privind marfurile    =    371 Marfuri

Din punct de vedere fiscal sunt incidente prevederile legii nr. 227/2015. Astfel, conform art. 25 alin. (4) lit. c) , cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VII nu sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. Prin exceptie, aceste cheltuieli sunt deductibile pentru cazul in care stocurile se inscriu in oricare dintre urmatoarele situatii/conditii;
- au fost incheiate contracte de asigurare;
- au fost degradate calitativ si se face dovada distrugerii;
- au termen de valabilitate/expirare depasit, potrivit legii.

Din cele relatate, in conditiile in care bunurile nu sunt degradate calitativ, cheltuiala cu marfurile pentru care se doreste scoaterea din evidenta este nedeductibila la calculul impozitului pe profit deoarece nu se incadreaza in nici una din situatiile prevazute ca exceptii.

In cazul in care marfurile sunt degradate calitativ si se poate face si dovada distrugerii acestora, cheltuiala cu marfurile scoase din gestiune va fi o cheltuiala deductibila.

In sensul art. 25 alin. (4) lit. c) pct. 3 din Codul fiscal, conditia referitoare la distrugerea stocurilor se considera indeplinita atat in situatia in care distrugerea se efectueaza prin mijloace proprii, cat si in cazul in care stocurile sau mijloacele fixe amortizabile sunt predate catre unitati specializate. Recomandam predarea acestora catre unitati specializate, pe baza de documente justificative.

In ceea ce priveste regimul TVA, conform art 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal si a Normelor Metodologice date in aplicarea acestuia, persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei deductibile in cazul bunurilor (altele decat cele de natura bunurilor de capital) distruse, pierdute sau furate, in conditiile in care aceste situatii sunt demonstrate sau confirmate in mod corespunzator, in situatii cum ar fi, de exemplu:

-    bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate si pentru care se face dovada distrugerii;
-    perisabilitatile, in limitele stabilite prin lege.

Situatiile mentionate mai sus nu sunt exhaustive; in orice alta situatie in care persoana impozabila aduce suficiente dovezi ca bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligatia ajustarii taxei.
Obligatia de a demonstra sau confirma in mod corespunzator ca bunurile au fost distruse, pierdute sau furate revine persoanei impozabile. In situatia in care organele de inspectie fiscala nu considera suficiente dovezile furnizate de persoana impozabila, acestea pot obliga persoana respectiva sa efectueze ajustarea taxei.

Conform principiului proportionalitatii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decat ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel incat sarcina persoanei impozabile sa nu devina practic imposibila sau extrem de dificila.

Ajustarea se efectueaza in functie de cota de taxa in vigoare la data achizitiei bunurilor. In situatia in care nu se poate determina cota de la data achizitiei se efectueaza ajustarea utilizand cota de taxa in vigoare la data la care intervine obligatia/dreptul de ajustare.


Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de S.M. Armaselu -  Expert contabil

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri