Din categoria noutatilor

Despre vanzarea cladirilor in regim de scutire fara drept de deducere Prin H.G. nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicata in M.Of. nr. 865 din 22 decembrie 2008 s-au adus noutati privind aplicarea ...

Despre vanzarea cladirilor in regim de scutire fara drept de deducere
Prin H.G. nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicata in M.Of. nr. 865 din 22 decembrie 2008 s-au adus noutati privind aplicarea regimului de scutire fara drept de deducere a TVA pentru vanzarea cladirilor si a terenurilor aferente. S-a modificat astfel continutul punctului 37 alin. (1), elaborat pentru aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal.

Acest articol de lege reglementeaza livrarea in regim de scutire fara drept de deducere a constructiilor si a terenurilor, cu exceptia constructiilor noi si a terenurilor construibile.

Pana la data de 31 decembrie 2008 inclusiv, s-a facut precizarea ca terenul pe care este construit un bun imobil, inclusiv terenul aferent unui bun imobil, urmeaza regimul bunului imobil in situatia in care cele trei elemente sunt proprietati indivizibile.

Dupa data de 1 ianuarie 2009 inclusiv, elementul de noutate consta in faptul ca regimul de scutire fara drept de deducere a TVA este aplicabil doar in situatia in care constructia si terenul pe care este edificata formeaza un singur corp funciar, identificat printr-un singur numar cadastral si numai daca sunt respectate anumite cerinte.

Astfel, incepand cu anul 2009, aplicarea regimului de taxare pentru vanzarea unei constructii este conditionata de valoarea cladirii comparativ cu valoarea terenului aferent.

Practic, pot exista trei situatii care conditioneaza aplicarea regimului de taxare:

1. cand valoarea terenului este mai mica decat valoarea constructiei, caz in care terenul pe care s-a edificat constructia urmeaza regimul de taxare aferent constructiei;

2. cand valoarea constructiei este mai mica decat valoarea terenului, caz in care cladirea urmeaza regimul terenului pe care este construita;

3. cand terenul si constructia au valori egale, caz in care corpul funciar urmeaza regimul de taxare a bunului imobil cu suprafata cea mai mare. In aceasta situatie se are in vedere suprafata construita desfasurata a constructiei.

Declaratia 394. Tranzactii cu persoane afiliate

Vezi detalii

Cartea Neagra a Controlului Fiscal

Vezi detalii

Contabilitatea operatiunilor de transport si logistica

Vezi detalii

Retineti!
Prin normele modificate se face precizarea ca valoarea terenului si valoarea constructiei se poate dovedi numai in baza unui raport de expertiza.

Prin acelasi act normativ, la punctul 37 din Normele de aplicare a Codului fiscal, dupa alin. (5) s-a inserat un nou alineat, alin. (6), prin care se face precizarea ca incadrarea corecta a unui teren la momentul vanzarii acestuia de catre proprietar, respectiv in categoria „teren construibil“ sau in categoria „teren cu alta destinatie“, este cea mentionata in certificatul de urbanism emis.

La art. 141 alin. (2) lit. f), terenul construibil este definit drept un teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa constructii.

Certificatul de urbanism este reglementat prin Legea nr. 50 din 29 iulie 1991, republicata, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii fiind definit la art. 6 alin. (1) drept un act de informare publica prin care autoritatile locale fac cunoscute solicitantului, printre altele, elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si al constructiilor existente la data solicitarii asa cum rezulta din planurile urbanistice sau din planurile de amenajare a teritoriului.

Certificatul de urbanism se emite si se elibereaza solicitantului in termen de cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii in care trebuie mentionat si scopul emiterii acestuia.

Despre justificarea dreptului de deducere a TVA
Prin H.G. nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicata in M.Of. nr. 865 din 22 decembrie 2008, s-au adus noutati privind extinderea tipului de documente necesare pentru exercitarea dreptului de deducere.

S-a modificat astfel continutul punctului 46 alin. (1) elaborat pentru aplicarea art. 146 alin. (1) care reglementeaza conditiile de exercitare a dreptului de deducere a TVA. Astfel, exercitarea dreptului de deducere se poate efectua in baza tuturor documentelor in care sunt reflectate livrari de bunuri sau prestari de servicii, inclusiv baza facturilor transmise pe cale electronica. Totusi, exercitarea acestui drept este restrictionata pentru facturile simplificate.

Pentru toate documentele enumerate exista aceeasi obligatie: existenta in original a documentelor care stau la baza exercitarii dreptului de deducere a TVA.

Despre emiterea eronata a unei facturi cu taxa
Prin H.G. nr. 1.618 din 4 decembrie 2008, publicata in M.Of. nr. 865 din 22 decembrie 2008, s-a modificat si continutul punctului 58, elaborat pentru aplicarea art. 150 alin. (3) din Codul fiscal care face referire la faptul ca orice persoana care inscrie taxa pe o factura sau in orice alt document care are acelasi rol, este obligata sa achite suma respectiva la bugetul de stat.

In categoria orice persoana intra persoana fizica, persoana juridica impozabila sau neimpozabila. Desi emitentul este obligat sa vireze suma la buget, primitorul facturii nu isi poate exercita dreptul de deducere a acestei sume in situatia in care operatiunea respectiva este scutita fara drept de deducere. |n acest sens se face trimitere la prevederile punctului 40 elaborat pentru aplicarea art. 141.

Acest punct se refera la aplicarea eronata a regimului normal de taxare doar pentru operatiunile scutite fara drept de deducere a TVA reglementate in mod expres la art. 141.

Astfel, in baza punctului 40, daca o persoana impozabila a emis eronat o factura prin aplicarea regimului normal de taxare, emitentul si primitorul au urmatoarele obligatii:

● emitentul facturii: – sa storneze factura respectiva;

● primitorul facturii:
– sa nu exercite dreptul de deducere a TVA;
– sa nu solicite rambursarea taxei aferente;
– sa solicite emitentului stornarea facturii cu taxa si emiterea unei noi facturi fara taxa.

Daca emitentul nu mai poate corecta documentul emis datorita declansarii procedurii de lichidare, faliment, radiere sau in alte situatii similare, beneficiarul poate sa solicite organului fiscal competent restituirea sumei taxei achitate si nedatorate.

Restituirea se efectueaza doar in situatia in care se face dovada ca emitentul a platit taxa respectiva la bugetul statului si beneficiarul a platit aceasta taxa emitentului. Articol preluat din Revista Romana de TVA nr. 1/ianuarie 2009