Export de bunuri. Care sunt implicatiile fiscale si ce declaratii sunt obligatorii?

Tags: export de bunuri, tva, declaratia 300, codul fiscal, decontul de taxa

In analiza de mai jos, facem referire la o societate din Romania care emite factura de vanzare bunuri catre partener non-UE cu data de 31.03.2016, dar bunurile sunt exportate conform DVE pe data de 10.04.2016. Vom vedea cum se inregistreaza aceasta operatiune la data de 31.03.2016 si la data de 10.04.2016 d.p.d.v. al veniturilor si al TVA si cand se declara exportul in D300. De asemenea, vom vedea daca se poate declara in D300 la 31.03.2016 avand la baza DVE intocmit in data de 10.04.2016.

Sunt scutite de TVA, conform prevederilor de la art. 294 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, livrarile de bunuri expediate sau transportate in afara Uniunii Europene de catre furnizor sau de alta persoana in contul sau.

Justificarea scutirii se face pe baza documentatiei prevazute de art. 2 din Instructiunile aprobate prin OMFP 103/2016

Intructiuni  de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile prevazute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) si art. 296 din Legea nr. 227/2015
privind Codul fiscal si anume:

a)factura, care trebuie sa contina informatiile prevazute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, sau, daca transportul bunurilor nu presupune o tranzactie, documentele solicitate de autoritatea vamala pentru intocmirea declaratiei vamale de export;
b)unul dintre urmatoarele documente:
1.certificarea incheierii operatiunii de export de catre biroul vamal de export sau, dupa caz, notificarea de export certificata de biroul vamal de export, in cazul declaratiei vamale de export pe cale electronica; sau
2.exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaratie de export pe suport hartie, certificat pe verso de biroul vamal de iesire.
 
Conform prevederilor de la art. 1 alin. (3) lit. e) din OMFP 103/2016, sunt considerate exporturi livrarile de bunuri prevazute la art. 294 alin. (1) lit. a) si b) din Codul fiscal si acestea reprezinta livrarile de bunuri care sunt transportate de pe teritoriul Uniunii Europene, astfel cum este definit la art. 267 din Codul fiscal, in afara Uniunii Europene.


Exporturile au locul livrarii in Romania conform prevederilor art. 275 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, daca transportul bunurilor incepe din Romania si se termina in afara teritoriului Uniunii Europene, indiferent daca iesirea de pe teritoriul Uniunii Europene are loc prin punctele vamale apartinand autoritatii vamale a Romaniei sau ale altui stat membru. Sunt de asemenea considerate exporturi si bunurile care sunt transportate din Romania in afara Uniunii Europene, in lipsa unei tranzactii comerciale, cum ar fi de exemplu: transportul unui stoc de bunuri din Romania intr-o tara terta in vederea efectuarii de activitati economice, livrarile de bunuri care necesita instalare realizata de furnizor sau de alta persoana in contul sau, pe teritoriul unui stat din afara Uniunii Europene.

In ceea ce priveste veniturile din vanzari de bunuri, conform prevederilor de la pct. 440-442 si 445 din OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, se "440.In contabilitate, veniturile din vanzari de bunuri se inregistreaza in momentul predarii bunurilor catre cumparatori, al livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, catre clienti.

(1) Veniturile din vanzarea bunurilor se recunosc in momentul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) entitatea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o, in mod normal, in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;
c) marimea veniturilor poate fi evaluata in mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre entitate; si
e) costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod credibil.

(2) Evaluarea momentului in care o entitate a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstantelor in care s-a desfasurat tranzactia. In cele mai multe cazuri, transferul riscurilor si avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor in posesia cumparatorului. Acesta este cazul celor mai multe vanzari cu amanuntul. In alte cazuri, transferul riscurilor si avantajelor aferente dreptului de proprietate apare intr-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii bunurilor in posesia cumparatorului.

Daca o entitate pastreaza doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate, atunci tranzactia reprezinta o vanzare si veniturile sunt recunoscute. De exemplu, un vanzator poate pastra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura ca va incasa suma care se datoreaza. Intr-un asemenea caz, daca entitatea a transferat riscurile si beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzactia este o vanzare si veniturile sunt recunoscute.

Un alt exemplu cand entitatea pastreaza doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate poate fi o vanzare cu amanuntul, cu o clauza de returnare a banilor in cazul in care clientul nu este satisfacut. In asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute in momentul vanzarii, presupunandu-se ca vanzatorul poate estima in mod fiabil retururile viitoare si poate recunoaste un provizion aferent retururilor pe baza experientei anterioare si a altor factori relevanti.

442.O promisiune de vanzare nu genereaza contabilizarea de venituri.
445.Pentru stocurile la dispozitia clientului, se considera ca transferul proprietatii bunurilor are loc la data la care clientul intra in posesia bunurilor. Stocurile la dispozitia clientului reprezinta o operatiune potrivit careia furnizorul transfera regulat bunuri intr-un depozit propriu sau intr-un depozit al clientului, prin care transferul proprietatii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, in principal pentru a le utiliza in procesul de productie."

 In concluzie, in decontul de TVA (cod 300) exportul  se reflecta in decontul luni aprilie, iar in ceea ce priveste venitul, in functie de data la care s-a  transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor.


Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Dana Hristu - Consultant fiscal si expert contabil si auditor financiar

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri