Casare marfuri si produse finite. Cand se pot deduce cheltuielile si cum procedam la ajustarea TVA?

Tags: casare marfuri, ajustare tva, produse finite, deductibilitate, ajustare, stocuri, mijloc fix

In analiza de mai jos, avem urmatoarea situatie care se refera la o unitate de productie (ceramic). Din cauza ca unele dintre produsele finite au devenit nevandabile, datorita ramanerii lor timp indelungat pe stoc sau neintrunirii conditiilor tehnice pentru a fi vandute, fapt stabilit in urma inventarierii, conducerea firmei decide casarea lor.

Vom vedea daca este deductibila din punct de vedere fiscal cheluiala cu casarea produselor finite si daca trebuie realizata ajustarea de TVA in momentul casarii.

In al doilea rand, vom oferi raspuns pentru aceleasi intrebari in cazul casarii unor marfuri achizitionate din spatiul intracomunitar (deci nu sunt produse finite), pentru care societatea a aplicat mecanismul taxarii inverse la data achizitiei.

Pentru ambele probleme solicitate de Dvs., sunt valabile raspunsurile de mai jos, in ceea ce priveste deductibilitatea cheltuielii si ajustarea TVA:
 
1. Cheltuielile inregistrate cu casare produselor finite/marfuri se considera nedeductibila fiscal la determinarea profitului impozabil deoarece nu poate fi considerata o cheltuiala aferenta veniturilor realizate, daca bunurile nu au fost asigurate.

In conformitate cu prevederile art.  21 alin.  (4) lit.  c) din Codul fiscal,  nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum si TVA aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VI.  

Nu intra sub incidenta acestor prevederi stocurile si mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora, in conditiile stabilite prin norme.
 
Asadar, cheltuielile inregistrate la scoaterea din evidenta a marfurilor degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare sau a care nu sunt recuperate de la asiguratori, nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil.
 
2. Cu privire la TVA, sunt aplicabile prevederile art. 148 alin. 2lit.a
In cazul bunurilor de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, NU se ajusteaza taxa deductibila daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

·        degradarea calitativa a bunurilor se datoreaza unor cauze obiective dovedite cu documente (in aceasta categorie sunt incluse si produsele accizabile pentru care autoritatea competenta a emis decizie de aprobare a distrugerii);
 si
·        contribuabilul face dovada ca bunurile respective au fost distruse.

Scoaterea din evidenta a stocurilor deteriorate, care nu mai pot fi utilizate in activitatea economica, se poate efectua in urma operatiunii de inventariere in urma careia se constata deteriorarea acestora. Avand la baza propunerea de casare a stocurilor exprimata de catre comisia de inventariere, se intocmeste un proces verbal pentru scoaterea acestora din evidenta. In continutul procesului verbal veti prezenta cauzele obiective care au condus la degradare, neutilizare si orice alte informatii considerati a fi  relevante in acest sens.

Dovada conform careia bunurile au fost distruse poate fi reprezentata de contractul incheiat cu o societate specializata in colectarea deseurilor, precum si de alte documente din care sa reiasa transmiterea bunurilor in vederea distrugerii (aviz de insotire a marfurilor, proces verbal de predare etc.).

Conform Normelor de aplicare a Codului fiscal:  obligatia de a demonstra sau confirma ca bunurile au fost distruse, pierdute sau furate revine persoanei impozabile. Daca organele de inspectie fiscala considera ca dovezile furnizate de persoana impozabila nu sunt suficiente, atunci acestea pot obliga contribuabilul sa efectueze ajustarea taxei.

Conform principiului proportionalitatii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decat ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel incat sarcina persoanei impozabile sa nu devina practic imposibila sau extrem de dificila.

 
Normele metodologice de aplicare a art 148 alin .2 lit a din Codul fiscal  prevad:
(10) In sensul art. 148 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal,, persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei deductibile in cazul bunurilor distruse, pierdute sau furate, in conditiile in care aceste situatii sunt demonstrate sau confirmate in mod corespunzator, in situatii cum ar fi, de exemplu, urmatoarele, dar fara a se limita la acestea:

a) calamitatile naturale si cauzele de forta majora, demonstrate sau confirmate in mod corespunzator;
b) furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
c) contractele de leasing financiar avand ca obiect bunuri mobile corporale, altele decat bunurile de capital, care se reziliaza, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator in termenul prevazut in contract, caz in care locatorul/finantatorul nu are obligatia sa efectueze ajustari ale taxei deduse daca face dovada ca a initiat si a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent daca la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de catre societatea de leasing;
d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, caz in care nu se fac ajustari ale taxei deductibile daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

1. degradarea calitativa a bunurilor se datoreaza unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse in aceasta categorie si produsele accizabile pentru care autoritatea competenta a emis decizie de aprobare a distrugerii;
2. se face dovada ca bunurile au fost distruse;
e) pierderile tehnologice sau, dupa caz, alte consumuri proprii, caz in care persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei in limitele stabilite potrivit legii ori, in lipsa acestora, in limitele stabilite de persoana impozabila in norma proprie de consum. In cazul depasirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajusteaza taxa aferenta depasirii acestora. Prin exceptie, in cazul societatilor de distributie a energiei electrice, nu se face ajustarea taxei pentru cantitatile de energie electrica consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, in lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei pentru fiecare societate de distributie a energiei electrice, care include si consumul propriu comercial;

f) perisabilitatile, in limitele stabilite prin lege;
g) casarea activelor corporale fixe, altele decat bunurile de capital prevazute la art. 149 din Codul fiscal, demonstrate sau confirmate in mod corespunzator.

(11) Obligatia de a demonstra sau confirma in mod corespunzator ca bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, in sensul art. 148 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal  revine persoanei impozabile. In situatia in care organele de inspectie fiscala nu considera suficiente dovezile furnizate de persoana impozabila, acestea pot obliga persoana respectiva sa efectueze ajustarea taxei. Conform principiului proportionalitatii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decat ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel incat sarcina persoanei impozabile sa nu devina practic imposibila sau extrem de dificila."

Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro